Mai mult decat orice altceva: Barcelona

De la exemplul absolut al geniului catalan - care duce parcurile pe stancile golase si imprastie amestecul de culoare si modele in fiecare colt ponosit, pana la lejeritatea traiului cotidian. Obtinuta in mod voit si nu dobandita prin vreo superioritate economica de ai sai localnici.

Acei oameni care umbla aproape desculti, dorm linistiti pe iarba din parcuri, sar sa te ajute daca ai nevoie de vreo lamurire, conduc masini ce par pantofi pe langa SUV-urile de pe mal de Dambovita, se dau cu bicicleta pe cei 142 de kilometri de piste amenajate din oras si, in general, sunt de o decenta ce-ti da rosu in obraji. Asta, desigur, daca ai nefericita idee de a-i compara cu protipendada transformata in gradina zoologica urbana din Marioara Murarasceanul spatiu carpato-danubiano-pontic.

Dincolo de toate acestea, Barcelona e si casa celui mai mare club de fotbal din lume. Pentru mine si pentru multi altii, colosul blau-grana a devenit acel lider modern, care-si consolideaza grandoarea de pe o zi pe alta tocmai prin simplitate. Poate cel mai bun exemplu – sau cel care-mi vine in minte acum - este ca, in timp ce alte echipe primesc bani cu excavatorul pentru a purta pe piept numele sponsorilor, FC Barcelona a platit 1,5 milioane de euro pentru onoarea de a-si prinde pe echipament sigla UNICEF. FC Barcelona deruleaza programe pentru comunitate. Isi deleaga reprezentanti la absolut toate actiunile suporterilor si incurajeaza, puternic, integrarea in societate prin sport inca de la nivelul de gradinita.

Benvinguts a Camp Nou!

Te convingi de toate acestea cu un drum pana pe Avinguda Aristides Mallol, acolo unde se afla adevaratul templu al fotbalului: stadionul Camp Nou. Se ajunge usor din centru: fie cu metroul, pana la statia Collblanc iar apoi 10 minute pe jos, fie cu autobuzul 57, care leaga plaja Barceloneta de districtul Les Corts.

Intrarea se face pe la poarta cu numarul 9 si costa 17 euro (14, pentru copii). Pentru inca 2 euro, primesti o brosura, care-ti explica ce gasesti in muzeul clubului. Turul incepe cu o proiectie 3D, intr-o mini-sala de cinema. Vreme de cinci minute, schimbi pase virtual cu Messi, Xavi, Iniesta si ceilalti. Apoi…pasesti, usor, usor, ca un prescolar emotionat, spre tribune. Ce-i drept, stadionul – clasificat la cinci stele - nu este tocmai luxul absolut. Ba chiar, cand ajungi prin vestiare sau mergi pe culoarul ce te scoate in dreptul gazonului, raceala betoanelor si mirosul palid de gunoi (suntem oarecum la nivel zero) te-ar putea deruta.

Odata ce ai dat cu fruntea de inscriptia “Mes que un club” si de scaunele asezate in combinatii cum numai in piata “La Boqueria”, de pe Ramblas gasesti, uiti de toate. Chiar si de gazonul lipsa (a fost scos de administratori, care, in perioada asta, lucreaza de zor ) sau de faptul ca nu poti sta langa banca de rezerve. Inchizi ochii si-ti imaginezi cum aproape 100.000 de oameni urla la fiecare gol. Parca te ia cu calduri cand simti vibratiile. Iti revii cu greu, trezit de aplauzele unor pusti entuziasti, aflati cu o tribuna mai sus. Aceiasi pusti care, mai tarziu, se aseaza in scaunele comentatorilor si descriu, amuzandu-se, patrunderile in viteza ale vrajitorilor-pitici ghidati de pe margine de "Merlin" Guardiola.

Pentru alti cativa euro (12, parca) poti sa bei un pahar de sampanie in loja oficialilor. Dar nu asta conteaza. Conteaza sa ajungi, cat mai repede, intr-o alta lume. La muzeul clubului, acolo unde te-ntorci in timp. Nu stiu daca cineva poate descrie in cuvinte combinatia de furnicaturi pe care o resimti. Insir, intr-o ordine pur intamplatoare: primul carnet de socio al elvetianului Hans Gamper, fondatorul clubului, tricoul de joc de la inceput de secol, ghetele din anii ’20, basicile cusute cu ata din perioada interbelica, echipamentul lui Maradona, vestigiile dream-team-ului lui Cruyff, sau o alta pereche de incaltari etichetate, atat de frumos: Gica Hagi. Si nici macar nu am pus la socoteala “urecheata”, trofeul acordat castigatoarei Champions League…

Definitia marketing-ului colosal

Dupa numai doi pasi spre exterior, cand cauti poarta de iesire (asta daca nu cumva cedezi in fata primului impuls, de a te ascunde prin vestiar si a ramane acolo), nimeresti in alt imperiu: al marketingului. Brand-ul FC Barcelona vinde ABSOLUT orice. De la tricouri de joc (care merg, ca dimensiune, pana la nivelul de bebelus) sau accesorii pentru copiii, pana la produse executive: cravate, portmonee elegante, din piele, sau ceasuri ce merg asortate la camasi cu butoni. Atentie, insa: FCB nu se da deloc ieftin: 68 EUR ca sa porti o replica a tricoului catalan si cel putin 25 EUR, unul de zi cu zi. Si-asa insa, preturile raman sub ce exista in Romania. Noul echipament al Stelei, de exemplu – singurul club cu un marketing viabil de pe la noi– costa 350 de lei, aproximativ 84 EUR.

Noul Camp Nou

Ar mai fi de zis ca, incepand cu anul acesta, stadionul intra intr-un proces de reamenajare. Un arhitect englez lucreaza la un proiect uluitor, inspirat din Gaudi, steagul catalan si culorile clubului. Camp Nou va capata straie de trencadis, mozaicul-semnatura al celui care a plasmuit Sagrada Familia, casa Mila, casa Batllo sau Parcul Guell.

Iar, la final, o ilustrare a mandriei catalane si a faptului ca Barcelona este mai mult decat orice altceva. In urma cu doua saptamani, Real Madrid l-a prezentat pe Cristiano Ronaldo. Un eveniment ce, in mod normal, este un headliner pentru media din sport. Nu si daca esti in Catalunya! Aici, ziarele au tiparit (atat de firesc, parca) “Messi, tu esti numarul 1 pentru noi!”. In jos de pagina, cu caractere mult mai mici, “Real Madrid l-a prezentat aseara pe numarul 2.”