Bucuresti, sa ne traiesti!
De la ciobanul Bucur la cel din Pipera s-au scurs exact 549 de ani. Pe care capitala valaha ii aniverseaza luna aceasta. In jumatatea de mileniu care s-a strecurat, Bucurestiul s-a mai schimbat pe ici pe colo, dar nu prin partile esentiale.
Mostenim de la Bucur nu numai piciorul de plai, ci si filosofia de viata. In general, una specifica turmei.
Ne batem cu pumnu-n piept c-am stat de straja la portile Orientului. Poate de-asta am si ramas la usa Europei atata amar de vreme. Tot asteptand sa fim bagati in seama de ocţidentali, ne-am pus pe copiat. La inceputul secolului trecut, ne flatam autoproclamandu-ne Micul Paris. Ne-am tras Arc de Triumf si ne-am asezat la umbra lui sa ne tragem si sufletul. La inceputul acestui secol, parem mai degraba Micul Istanbul. Avem de toate. De la piete aglomerate si insalubre, pana la mall-uri opulente si fitze made in Bamboo.
O capitala a contrastelor, dupa cum o califica uluiti straini care ii calca pragul. Una cu pretentii europene si realitati balcanice. Singurul loc de pe Planeta unde pare firesc ca drumurile cersetorilor sa se intretaie cu cele ale magnatilor aparuti ca ciupercile dupa ploaie, unde masinile de lux stau incolonate la semafoare printre gropi de dimensiuni selenare.
Suntem originali in tot si in toate! Cum cad cativa stropi de ploaie sau primii fulgi de zapada, ca la un semn, circulatia pe drumurile publice se opreste. In fond, domeniul in care edilii exceleaza este incremenirea in proiect.
