Spalaturi cu tutun, teste de sarcina cu cereale. Practici medicale socante
Dureri de cap tratate cu tutun, fuga de sclavie considerata o boala mintala si teste de sarcina cu cereale. Sunt cateva dintre practicile medicale folosite in trecut si care in fata tehnologiei moderne a zilelor noastre par hilare si totodata socante.
In conditiile in care multa vreme rasismul si ideea ca femeia era inferioara barbatului au fost doua concepte care au dominat lumea europeana, nu e de mirare ca multe dintre practicile medicale au avut ca pornire "dovezi" discutabile. Unele dintre ele, insa, au fost rodul unor cercetari considerate la vremea respectiva revelatoare.
Intr-un articol postat pe www.listverse.com, sunt prezentate cateva dintre cele mai controversate metode de diagnosticare si vindecare ale unor boli sau afectiuni care de-a lungul istoriei umanitatii au fost considerate adevarate miracole.
“Spalaturi” rectale cu tutun
Spalaturile rectal cu tutun erau o practica medicala recunoscuta stiintific si larg raspandita in medicina occidentala pe la inceputul secolului al XIX-lea. “Tratamentul” implica “insuflarea” de catre doctor a unei anume cantitati de tutun in rectul pacientului, cu ajutorul unui furtun special. Tabacul astfel ajuns in oraganism era considerat un medicament perfect pentru durerile de cap, starile de indispozitie, insuficientele respiratorii, crampele stomacale sau frigurile. Tehnica insuflarii tutunului in organism a fost preluata de europeni de la indienii din America de Nord.
Sursa foto: www.listverse.com
Popularitatea acestei practici medicale a crescut pe parcurs, existand documente care atesta ca spalaturile cu tutun au fost folosite cu succes in tratarea holerei in stadii avansate, la pacienti afalti in pragul mortii.
Au existat insa si voci care s-au opus inca din acele vremuri acestei metode. Asa se face ca in 1811, cercetatorul englez Benjamin Brodie a demonstrate ca nicotina, principalul agent active din fumul de tutun, este o otrava pentru inima care poate intrerupe circulatia sangvina in cazul animalelor. Desi ignorata la inceput, teoria lui s-a dovedit a fi intemeiata, astfel ca la mijlocul secolul al XIX-lea, metoda spalaturilor cu fum de tutun era folosita doar in cercuri restranse, majoritatea comunitatii medicale respingand-o.
Teste de sarcina, cu ajutorul semintelor de cereale
Istoria medicinii este plina de tehnici bizare in ceea ce priveste testul de sarcina. De pilda, in Antichitate, in Grecia si in Egipt, in acest scop erau folositi niste saci plini cu boabe de grau si orz. Femeia trebuia sa urineze pe acesti saci si daca semintele incolteau, atunci era clar ca urma sa aiba un copil.
Hippocrate insusi recomanda femeilor sa bea un amestec de miere cu apa inainte de culcare, iar daca urmau crampe abdominale, atunci testul era pozitiv.
Un pas decisiv spre actualele teste de sarcina a fost facut in 1927, de doi cercetatori germani, Selmar Aschheim si Bernhard Zondek, care au folosit iepuri in acest scop. Mai exact, cei doi au injectat urina prelevata de la femei, la femelele de iepure. Ei reexaminau animalele peste cateva zile. Daca ovarele femelelor reactionau intr-un fel la urina femeilor, atunci aceasta era o dovada a existentei gonadotropinei corionice umane, ceea ce insemna ca testul de sarcina era pozitiv. Chiar daca medicina moderna a evoluat si nu se mai folosesc animale pentru a testa sarcina, experimentul facut de Ashheim si Zondek este considerat o piatra de temelie in acest domeniu, pentru ca rezultatele lor au fost adevarate in cele mai multe dintre cazurile studiate.
Sursa foto: www.listverse.com
Fuga de sclavie, o boala mintala
In 1851, cercetatorul american Samuel A. Cartwright identifica o boala necunoscuta la acea vreme si care aparea in cazul sclavilor de culoare. Era vorba despre drapetomanie, adica o dorinta a sclavilor captivi pe plantatii, de exemplu, de a se ridica la nivelul stapanilor albi. Aceasta dorinta crestea constant si ii impingea pe sclavi sa fuga. Comportamentul acesta a fost considerat de catre Cartwright o boala mental, pentru ca in opinia sa, sclavul nu putea fi sub nicio forma egalul stapanului sau. Ce metoda de vindecare recomanda? “Scoate-ti diavolul din ei, pentru ca sunt posedati!”
Sursa foto: www.listverse.com
Isteria feminina, tratata cu masaj vaginal
Lesinuri, insomnii, spasme musculare, iritabilitate, lipsa poftei de mancare si a apetitului sexual si, in general, tendinta de a “face rau”. Acestea erau cateva dintre simptomele a ceea medicii din trecut numeau isteria feminina. Socant, insa, era modul in care era tratata asa-numita boala.
Multa vreme, isteria feminina a fost asociata cu lipsa vietii sexuale sustinute, asa ca tratamentul recomandat erau “masajele vaginale” saptamanale. In timpul acestor sedinte, medicii stimulau manual organele genitale feminine, pana cand pacienta experimenta orgasme repetate. Cum nu toti doctorii reuseau sa provoace mult doritele orgasme, s-a pus problema gasirii unei noi solutii.
Sursa foto: www.listverse.com
Astfel, a aparut in 1873 primul vibrator electromecanic, folosit pentru a trata isteria feminina intr-un azil din Franta. Dupa 1900 numarul cazurilor de isterie feminina au scazut considerabil, iar in ziua de azi ea nu mai este considerata o boala.
Bolile mintale, “tratate” prin coma profunda
Prima jumatate a secolul al XX-lea este cunoscuta pentru seria de terapii radicale si invazive practicate in Europa si America de Nord, pentru a trata bolile mintale.
La inceputul anilor 1900, comunitatea medicala a inceput sa dezvolte tratamente de-a dreptul bizare. Unul dintre ele era inducerea unui somn adanc prin substante hiptonice, echivalente drogurilor. Terapia somnului profund, cum a fost ea denumita, a fost inventata in anii ’20 si era considerata a fi un tratament psihiatric ce-l lasa inconstient pe pacient pentru cateva zile sau cateva saptamani, pentru ca dupa "trezire" sa fie vindecat. In unele cazuri, insa, pacientii erau atat de bine "tratati", incat nu se mai trezeau niciodata.
Tot in sprijinul pacientilor cu afectiuni mintale grave, neurologul portughez Antonio Egas Moniz, a introdus, insa, in 1935, o metoda revolutionara numita lobotomie. Procedura presupunea taierea oricarei legaturi catre si de la cortexul prefrontal, adica partea anterioara a lobului frontal al creierului. Printr-o interventie chirurgicala complicata, se faceau niste gauri in craniul pacientului si se distrugeau tesuturile din jurul lobului frontal.
Moniz a demonstrat ca, astfel, comportamentul pacientilor care sufereau de schizofrenie, depresii grave, obsesii si atacuri de panica violente s-a imbunatati considerabil, dupa tratament. El a primit, de altfel, in 1949 si premiul Nobel pentru medicina. Cu toate acestea, lobotomia este considerata astazi o metoda chirurgicala mult prea intrusiva si este ilegala in unele state.
