Dragostea este ceea ce simti tu cand te uiti la nevasta mea
Imagineaza-ti ca ai implinit optzeci si patru de ani si esti casatorit de mai bine de cincizeci de ani cu femeia pe care o iubesti.
Povestea incepe cum nu se poate mai frumos. Doi batrani care se iubesc de o viata intreaga. Au facut totul impreuna, au o familie fericita si o gramada de amintiri frumoase.
Batranelul e pe moarte si simte nevoia sa ii povesteasca cat de mult a tinut la sotia sa, Sandra, pe tot parcursul vietii. Cata iubire a simtit pentru fiinta asta, cate momente frumoase a reusit sa ii ofere, cum toate amintirile sunt legate de ea.
Este un discurs de multumire dupa o viata intreaga traita alaturi de persoana iubita. Si de aici incepe totul. Ceea ce pare sa fie o poveste sincera, frumoasa si plina doar de lucruri pozitive, se transforma.
Spectacolul este precum o avalansa. Povestea incepe frumos si se termina exact asa cum nici nu iti trece prin cap.
"Si acum imagineaza-ti ca in mintea ta, in mintea ta de optzeci si patru de ani, in mintea ta de mos basinos sau de baba artritica, in mintea ta terifiata de apropierea sfarsitului prinde contur un gand. Un gand care suna cam asa: "Am trait ce se cheama viata… pentru ce?"
Si acum e-acum: imagineaza-ti ca ai un raspuns la intrebarea asta. Stiu, e aproape imposibil, dar fa un efort! "Pentru ce…?”, Cristi Juncu.
Diana Cavallioti face un rol senzational. Monologul din startul piesei este impresionant. Te trece prin toata starile, stomacul tau macina, vibreaza. Iti vin in minte toata imaginile. Vezi in fata ochilor exact ce povesteste Diana despre primul cuplu. Totul este foarte real, crede in ceea ce face, parca a trait pe propria piele povestea aia de dragoste despre care povesteste.
In piesa ii mai poti vedea pe Tudor Istodor - omul care povestete plin de umor cele mai haioase intamplari ale celor doua cupluri. Povestea in care Albert fumeaza pentru prima data iarba este incredibila.
Andi Vasluianu face si el un rol foarte bun - plin de umor, degajat, povesteste cum un eveniment din viata unuia dintre personaje il poate face sa nu mai minta niciodata in viata. Raluca Aprodu face si ea la randul ei un rol foarte bun. E naturala, zambeste, se transforma de la o stare la alta. E serioasa cand vorbeste despre drama celui de-al doilea cuplu dar este si foarte amuzanta cand povesteste despre mosul basinos care a descoperit marea dragoste la optzeci si patru de ani.
ILUZII
de Ivan Varapaev
Traducerea: Bogdan Budes
Cu:
Diana Cavallioti/Ada Simionica
Raluca Aprodu
Tudor Istodor
Andi Vasluianu
Regia: Cristi Juncu
Durată: 110 min (fara pauza)
Etichete: iluzii,
