Un studiu făcut de o echipă medicală ne avertizează că dorul a devenit o afecțiune. Care sunt simptomele
În premieră, în România, un studiu făcut de o echipă medicală ne avertizează că dorul a devenit pentru mulți o afecțiune care îi împiedică să se bucure cu adevărat de viață.
Și, ca toate bolile, ar avea nevoie de tratament. Primii vizați sunt cei care trăiesc departe de țară și de familie sau oamenii singuri.
De 13 ani, Ioana locuiește în Londra, unde lucrează în sistemul național de sănătate și este mentor la Westminster University. De dor, gătește la telefon cu mama ei, în vârstă de 83 de ani.
Ioana Balteș, româncă stabilită în Londra: „Uneori simt dorul chiar și fizic. Știi cum e? E ca un nod care se înghesuie în piept, de obicei de Crăciun sau de Paște și nu vrea să plece decât dacă e hrănit de ore întregi la telefon cu mama. Uneori visez că sunt acasă, la Sibiu, cu prietenii mei, că bem țuică fiartă și râdem cu gurile până la urechi."
La 19 ani, Sonia s-a mutat la Manchester pentru studii, iar în anul trei de facultate a plecat la Paris cu o bursă Erasmus. A purtat peste tot cu ea dorul.
Sonia Mureșan: „Ajunsesem să mă uit la poze cu sarmale, ceea ce a fost foarte ciudat. Au fost anumite momente când mi-a fost foarte dor sau a fost ziua unui membru de familie și atunci mi-am luat un bilet de avion de pe o zi pe alta și a fost destul de greu și de costisitor."
Beatrice Dina: „În perioada pandemiei a fost cel mai greu, când restricțiile nu ne-au permis să putem călători atât de mult cât ne-am fi dorit să venim acasă să îi strângem în brațe pe cei dragi."
O cercetare amănunțită, făcută de o rețea privată de sănătate, a identificat și câteva simptome specifice dorului: gol în stomac, durere de cap, tremurat, privire încețoșată, tulburări de nutriție, puls crescut.
Andreea Minuță, reprezentanta unei rețele private de sănătate: „În timp, se pot transforma în afecțiuni cu repercursiuni fizice și psihice serioase. 50 la sută dintre respondenți întâmpină probleme de somn cauzate de dorul celor dragi. 20 la sută percep dorul ca fiind senzația permanentă de tristețe sau singurătate."
La cercetare a luat parte și antropologul Alexandru Dincovici.
Alexandru Dincovici, antropolog: „Ce am descoperit e oarecum fascinant, dar și trist, e că odată destrămate aceste relații nu mai revin, că dorul e tot timpul o privire către trecut, un fel de nostalgie a ceva ce era și e idealizat în mintea noastră."
Peste jumătate dintre cei chestionați au părăsit România de mai bine de 10 ani și locuiesc la peste 2500 km distanță de acasă. Cei mai mulți își tratează dorul cu ajutorul tehnologiei și cu scurte vizite în țară. Altă alinare, nu au.
Etichete: oameni, plecati, strainatate, tara,
