Un Ferrari 308 GTS Quattrovalvole, vopsit în nuanța Rosso Corsa și cu mai puțin de 6.800 de kilometri la bord, este aproape gata să revină pe șosea, după ce a stat trei ani acoperit cu o prelată, în curtea unei case. Mașina nu a fost însă abandonată din neglijența unui colecționar. În spatele acestei perioade de inactivitate se află o poveste personală, relatează racing.nl.
Proprietarul, Lou, a cumpărat Ferrari-ul nou, în 1985, și a parcurs cu el doar aproximativ 6.700 de kilometri. La un moment dat, a decis să folosească mașina foarte rar, pentru a-i păstra cât mai bine starea originală. După moartea sa, automobilul a rămas în grija soției sale, Dee.
Femeia a parcat mașina sport în curte, a acoperit-o cu grijă cu o prelată și a pornit periodic motorul V8, pentru a-l menține în stare de funcționare. De-a lungul anilor, a devenit tot mai evident că automobilul ocupa în principal spațiu, în ciuda amintirilor prețioase pe care le păstra. În cele din urmă, Dee a decis să-i găsească un nou proprietar.
„Această mașină merită o casă bună”, a spus femeia, care își dorește ca Ferrari-ul să ajungă la cineva care să aibă la fel de multă grijă de el precum soțul său.
Pentru vânzare, Dee a apelat la Larry Kosilla, specialist în restaurarea automobilelor și fondator al companiei AMMO NYC. Nu își dorea o restaurare completă și costisitoare, ci o mașină prezentabilă, cu păstrarea cât mai multor elemente originale.
Frunze, șoareci și rugină sub prelată
La prima inspecție, a devenit evident cât de mult își lăsase natura amprenta asupra mașinii în cei trei ani. Plantele crescuseră sub automobil și ajunseseră până la suspensie, iar frunzele ude, pământul, murdăria și pânzele de păianjen se adunaseră în mai multe zone.
Kosilla estimează că, numai la prima curățare, a îndepărtat între trei și patru kilograme de frunze îmbibate cu apă.
Nici interiorul nu a scăpat neatins. Șoarecii își făcuseră un cuib în Ferrari, folosind o parte din materialul izolator. Rozătoarele caută adesea adăpost în spații uscate și liniștite, inclusiv în mașinile lăsate mult timp nefolosite.
Sub căptușeala portbagajului s-au acumulat, de asemenea, multă murdărie și excremente, ceea ce a favorizat apariția coroziunii în acea zonă.
Din fericire, scaunele și mocheta erau într-o stare remarcabil de bună, în concordanță cu numărul foarte mic de kilometri parcurși. Tocmai aceste componente originale fac ca un Ferrari clasic cu rulaj redus să fie atât de interesant pentru colecționari.
După o curățare atentă și lustruire, vopseaua roșie și-a recăpătat o mare parte din strălucirea de odinioară, deși petele de rugină au rămas vizibile.
Motorul V8 a pornit din nou după trei ani
Cea mai importantă întrebare era dacă motorul rezistase perioadei îndelungate de inactivitate.
Pentru a verifica acest lucru, un mecanic a alimentat rezervorul cu benzină proaspătă, a verificat nivelul uleiului și filtrele și a completat lichidul de răcire. Bateria era descărcată, așa că a fost nevoie de cabluri pentru pornirea de la o sursă externă. După câteva încercări, motorul V8 a pornit din nou.
Faptul că Dee pornise periodic motorul în toți acești ani a prevenit, cel mai probabil, o parte dintre problemele care ar fi putut apărea. Cu toate acestea, mașina are nevoie de o revizie completă.
Motorul V8 de 2,9 litri, cu patru supape pe cilindru, este amplasat în spatele scaunelor. Ferrari a introdus această configurație în 1982, iar denumirea „Quattrovalvole” face trimitere tocmai la cele patru supape ale fiecărui cilindru. Versiunile europene dezvoltau 240 de cai-putere.
Lou și-a cumpărat mașina în ultimul an de producție al modelului 308, care a fost înlocuit de Ferrari 328 în a doua parte a anului 1985.
Între timp, automobilul și-a găsit un nou proprietar, care vrea să continue restaurarea și să se ocupe în special de zonele afectate de rugină. Dacă lucrările vor decurge conform planului, acest Ferrari 308 va putea reveni în curând pe șosea, după ani în care a fost folosit foarte puțin.
