George Coșbuc, povestea tristă a poetului. A murit la scurt timp după fiul lui

George Coșbuc, considerat unul dintre cei mai importanți poeți și scriitori români, s-a stins din viață pe 9 mai 1918, răpus de moartea fiului său.

Mădălina Cristea

Născut pe 20 septembrie 1866, în satul Hordou, astăzi în județul Bistrița-Năsăud, George Coșbuc a murit la doar 51 de ani, pe 9 mai 1918, în București. Tragedia care i-a marcat viața a fost, de departe, moartea fiului său.

Cunoscut în special pentru poezia sa care a abordat teme sociale, politice și satirice, Coșbuc a rămas în memoria colectivă pentru scrierile sale despre viața rurală, sărăcie, inechități sociale și politice, dar și despre aspecte ale culturii populare românești. Multe dintre poeziile sale au devenit clasice ale literaturii române.

Pe lângă activitatea sa literară, George Coșbuc a fost și jurnalist, contribuind la diferite publicații și ziare din acea perioadă. El a fost, de asemenea, traducător, aducând în limba română opere ale unor autori precum William Shakespeare și Edgar Allan Poe.

Puțini știu însă despre viața marcată de drame pe care a avut-o George Coșbuc. Poetul și-a pierdut fiul, în vârstă de 19 ani, într-un tragic accident de mașină. Răpus de moartea acestuia, poetul s-a închis în el, a refuzat să mai mănânce și a murit trei ani mai târziu.

George Coșbuc, povestea morții poetului

George Coşbuc a murit la vârsta de 51 de ani, marcat de pierderea unicului său fiu - Alexandru. Tânărul a murit la doar 19 ani într-un accident cumplit de maşină, pe 26 august 1915.

Pierderea unicului său fiu a grăbit sfârşitul marelui poet George Coşbuc. După ce l-a pierdut pe Alexandru, poetul nu a putut trece peste această tragedie și a murit trei ani mai târziu, pe 9 mai 1918.

Nenorocirea l-a devastat pe poet. Puţinele versuri pe care le-a mai scris după tragedie vorbesc despre durerea sufletească trăită în acele momente.

„Ah, cumva să nu mi-o spuie

Vreun duşman cumplit

Că băiatul meu azi nu e

Şi că a murit,

Că-n schimbarea bruscă-a minţii

Eu l-aş omorî cu dinţii

Ca pe-un câne care muşcă

Pe furiş.”

Aceasta este probabil printre singurele poezii pe care Coșbuc le-a mai scris după moartea fiului său. După tragedie, poetul a refuzat să mai iasă din casă, să mănânce, s-a rupt de prieteni şi de activitatea cotidiană şi a renunțat la scris.

„Îl zăream ascuns în pălăria lui mare, trasă pe frunte. Îşi pierduse băiatul, un flăcău. Lovitura fatalităţii n-a cruţat nici pe tată, nici pe poet”, scria Tudor Arghezi într-un medalion din „Bilele de papagal” despre drama poetului ajuns o umbră.

După trei ani, poetul s-a stins în locuinţa sa din Bucureşti, în urma unei congestii cerebrale.

Moartea lui Alexandru Coșbuc

Alexandru a fost singurul fiu al marelui poet. El s-a născut dintr-o poveste de dragoste a lui Coșbuc cu Elena Sfedea, fata unui mare comerciant, cu care s-a și căsătorit în anul 1895. După doar un an de căsnicie a venit pe lume Alexandru, iubitul fiu al poetului.

La vârsta de 19 ani, Alexandru era student. În august 1915 şi-a vizitat tatăl la Tismana, acolo unde poetul obişnuia să se retragă pentru a scrie în liniște.

Tânărul fusese chemat în armată şi urma să plece la Drobeta Turnu Severin. Într-o vineri dimineaţă, pe 29 august, înainte de a fi luat la cătănie, Alexandru a plecat de la Tismana la Târgu Jiu, cu o maşină Mercedes Torpedo Benz. În mașină cu el mai era Ion Alexăndrescu Stâlpeanu, un latifundiar din Teleorman, care era, de altfel, și proprietarul autoturismului.

În acea zi trebuiau să se ducă la Târgu Jiu și să se și întoarcă. Au zăbovit mai mult în oraş, iar la întoarcere i-a prins noaptea și au zis să recupereze. Pe drumul de întoarcere, pe raza localităţii Băleşti, maşina a lovit un bolovan mare, s-a răsturnat şi a intrat într-o căruţă care circula. Alexandru Stâlpeanu se afla la volanul mașinii și a murit pe loc în accident.

Alexandru a avut craniul fracturat după accident și a fost transportat la spitalul din Târgu Jiu cu căruța. Tânărul nu putea fi operat și a murit în acea noapte. Poetul a ajuns la morga spitalului abia a doua zi dimineața.

„Întorcându-se de la Târgu-Jiu împreună cu Alexandru Coşbuc, Alexandrescu accelerează ca să nu-i prindă noaptea pe drum. În raza comunei Băleşti, maşina se loveşte de un bolovan, în plină viteză şi se răstoarnă. Moşierul moare imediat „cu coşul pieptului zdrobit de volan”, Alexandru „cu craniul fracturat”, mai rezistă încă. Ţăranii adunaţi la locul accidentului nu ştiau decât că tânărul „e prieten al „boierului” care le călcase găinile în mai multe rânduri”. Jandarmul venit la faţa locului obţine cu mare greutate o căruţă, paie şi câteva perne pentru transportarea rănitului la Târgu Jiu. Ajuns „în toiul nopţii”, la spital, medicul de gardă e incapabil să întreprindă o intervenţie chirurgicală „care poate ar fi salvat viaţa rănitului”. Poetul ajunge la spital abia în zori; băiatul lui murise şi se afla la morgă. Foaia de calendar arăta data de miercuri 26 august 1915”, evocă Lucian Valea în cartea „Pe urmele lui Coşbuc”, conform historia.ro.

În locul unde a avut loc accidentul a fost ridicată o fântână care a primit în timp numele de „Fântâna lui Coşbuc”.

Fântâna nu mai există în prezent. În locul în care a avut loc teribilul accident funcţionează un restaurant. Patronul acestuia, Ion Vârţanu, a amplasat o placă comemorativă cu fotografia lui Alexandru Coşbuc.