Echinocţiul de toamnă 2020. Când va fi ziua egală cu noaptea
Din punct de vedere astronomic trecerea la anotimpul toamna are loc odată cu echinocţiul de toamnă, moment în care ziua este egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ.
Există două astfel de fenomene: echinocţiul de primăvară (în luna martie) şi echinocţiul de toamnă (în luna septembrie).
În 2020, acest fenomen astronomic are loc la 22 septembrie: 16 h 31 m (timp legal românesc) şi reprezintă momentul în care Soarele, în mişcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, potrivit site-ului www.astro-urseanu.ro. În această zi, în emisfera australă începe primăvara.
Alegeri 2024
10:53
Mircea Geoană: „Este datoria mea să votez. Alegeți cei mai competenți oameni pe care îi găsiți pe buletinele de vot”
10:22
Klaus Iohannis nu a făcut declarații la secția de votare. Mesaj scurt pentru români: „Să poftească toţi la vot!”
09:50
Nicușor Dan: Am votat și acum cum votez de 35 de ani pentru democrație și pentru o direcție Occidentală a României
09:32
Ilie Bolojan, după vot: "Am votat pentru un preşedinte responsabil, pentru o Românie modernă şi europeană"
De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă s-a produs în zilele de 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie, potrivit Agerpres.
După echinocţiul de toamnă, ziua (perioada de timp iluminată de Soare într-un ciclu de 24 de ore) devine tot mai mică iar noaptea tot mai mare până la solstiţiul de iarnă, din 21 decembrie 2020.
Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocţiului se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal. Cuvântul "echinocţiu" derivă din cuvântul francez "équinoxe", care, la rândul lui, provine din latinescul "aequinoctium", format din "aequus" - "egal" şi "nox", "noctis" - "noapte".
Calendarul popular păstrează în zona echinocţiului de toamnă amintirea unui străvechi început de an, marcat de moartea şi renaşterea Zeiţei Mumă, de origine neolitică, peste care părinţii bisericii creştine au suprapus moartea, numită Adormirea (15 august), şi naşterea Fecioarei Maria (8 septembrie), potrivit volumului ''Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român'' (2000), de Ion Ghinoiu.
La 8 septembrie, sărbătoarea Naşterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârşitul verii şi începutul toamnei. Vremea se răceşte, începe migraţia păsărilor, iar o vorbă populară spune că acum se schimbă pălăria cu căciula.
