Primarii Capitalei de după Revoluție. Cine a fost primul edil de după 1989

Cine a fost primul primar al Capitalei după 1989

Primul primar post-decembrist al Bucureştiului a fost dr. Dan Predescu (21 ianuarie 1990 - iulie 1990), fost preşedinte al Consiliului Municipal Bucureşti al Frontului Salvării Naţionale. Angajat ca cercetător la Institutul de biologie şi patologie celulară, Dan Predescu s-a aflat în primul grup de oameni care a pătruns în Primăria Municipiului Bucureşti în ziua de 22 decembrie 1989.

Dan Predescu a fost pus în funcţia de primar la 21 ianuarie 1990 de către adunarea Consiliului Municipal Bucureşti, alcătuită din 49 de membri, care l-a votat în unanimitate. După unele informaţii, după demiterea din funcţie a părăsit ţara, stabilindu-se în Occident.

Citește și

Marcel Ciolacu a bătut palma cu Victor Ponta: ”Acum câteva zile am semnat”

„Al treilea război mondial a început”. Valeri Zalujnîi, ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie și fostul comandant al armatei, declarații

Ulterior, Predescu a ales să emigreze în America, unde și-a văzut mai departe de cariera de cercetător în biologie, reuşind să ajungă profesor universitar la presitgioasa Rush University din Chicago. Specializat în biologie moleculară, boli cardiovasculare şi structuri genetice, Predescu a publicat în ultimii 30 de ani zeci de tratate ştiinţifice, potrivit Cancan.

Şi soţia sa, Sanda, l-a însoţit peste Ocean, devenind colegi la Universitatea din Chicago, ea fiind cadru universitar la departamentul de Famacologie. Familia Predescu s-a mutat într-o vilă cochetă, în Oak Park, o suburbie a oraşului Chicago.

Primarii Capitalei de după 1989

Primarul general Ştefan Ciurel (iulie - noiembrie 1990)

Pe fondul unei activităţi administrative neconvingătoare legate de transportul în comun, salubritatea oraşului, precum şi din cauza stagnării construcţiilor de locuinţe, Dan Predescu a fost demis la 23 iulie 1990, iar în locul lui a fost numit primar al Capitalei inginerul Ştefan Ciurel.

Născut în 1932, Ştefan Ciurel a absolvit Institutul de Construcţii în 1956, începându-şi cariera la deschiderea minei din Căpeni, Baraolt. A fost şef de şantier la construcţia Institutului Politehnic din Bucureşti în 1965, apoi coordonator al lucrărilor de construcţii din zona Mangalia-Neptun şi director general în centrala de construcţii a Capitalei. Din 1983 a răspuns de coordonarea executării lucrărilor la Casa Poporului, Biblioteca Naţională şi la Muzeul Naţional de Istorie. După momentul 22 decembrie 1989, a rămas director tehnic la Direcţia generală de producţie şi prestaţii din Ministerul Economiei Naţionale, potrivit Agerpres.

În scurta perioadă cât a deţinut funcţia de primar al Capitalei, a avut în vedere, îmbunătăţirea aprovizionării cu apă a Capitalei, pregătirea documentaţiilor şi a frontului de lucru pentru noi construcţii de locuinţe, realizarea unor noi linii de metrou, transferarea către unităţile de producţie a magazinelor alimentare din municipiu, extinderea autonomiei sectoarelor.

Printre documentele importante semnate în perioada cât a fost primar se numără şi Decizia din 27 august 1990, a Primăriei Municipiului Bucureşti privind interzicerea organizării de adunări publice, manifestaţii, demonstraţii, mitinguri şi alte asemenea forme de manifestare în zonele de circulaţie şi pe străzile adiacente acestora: Piaţa Victoriei, Piaţa Romană, Piaţa Universităţii, Piaţa Rosetti, Piaţa M. Kogălniceanu, Piaţa Iancului; luarea de măsuri de organizare şi asigurare de condiţii civilizate pentru desfăşurarea adunărilor publice în parcurile Libertăţii, Operei, Titan şi Tineretului. Hotărârea a trezit reacţii puternice în rândul forţelor de opoziţie şi nu a fost aplicată.

Nicolae Viorel Oproiu (noiembrie 1990 - septembrie 1991)

La 16 noiembrie 1990, Ştefan Ciurel a demisionat, ca urmare a criticilor venite de la Guvern privind lipsa de fermitate în aplicarea reformelor legate de salubritate, sănătate, protecţia mediului şi dezvoltarea urbanistică. În locul său, în temeiul legii nr. 5 din 19 iulie 1990 privind administrarea judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor până la organizarea de alegeri locale, primul-ministru l-a desemnat la 18 noiembrie pe Nicolae Viorel Oproiu primar al Capitalei.

Prima întâlnire de lucru între primarul Capitalei, Nicolae Oproiu, şi preşedintele României, Ion Iliescu, a avut loc la 22 martie. Concluziile trase în urma discuţiilor au fost necesitatea colaborării mai strânse între primarii de sector şi cel general şi cea a unei legi a intravilanului urban.

Doru Pană (septembrie 1991 - februarie 1992)

De la 2 septembrie 1991, oraşul Bucureşti l-a avut ca primar general, pe Doru Pană, numit de primul-ministru Petre Roman. Primăria Capitalei trebuia să rezolve o serie de obiective de primă importanţă, precum finalizarea construcţiilor de locuinţe, modernizarea infrastructurii, conturarea de către primărie a unei politici demografice în conjuncţie cu alţi factori guvernamentali şi stabilirea unei politici coerente de acordare a ajutorului social.

O întâlnire între preşedintele României şi primarul general al Capitalei a avut loc la 30 octombrie 1991, când au fost dezbătute măsurile privind asigurarea cu alimente a populaţiei pe perioada de iarnă şi a energiei electrice şi termice.

Crin Halaicu (februarie 1992 - iunie 1996)

În Bucureşti, după primul tur de scrutin din 9 februarie 1992 din cei 33 de candidaţi, în lupta pentru fotoliul de primar general au rămas reprezentantul Convenţiei Democratice, Crin Halaicu, care a obţinut 45,64% din voturi, şi candidatul FSN, Cazimir Ionescu, care a câştigat 31,45 de procente din voturile valabil exprimate

Victor Ciorbea (iunie 1996 - martie 1998)

La scrutinul local, în turul doi, din 16 iunie 1996, a fost ales primar general al Capitalei, reprezentând CDR. A obţinut fotoliul de primar al Capitalei, cu 56,74% din voturile valabil exprimate, învingându-l, astfel, pe contracandidatul său, Ilie Năstase (PDSR), care a câştigat doar 43,26% din sufragii.

A fost desemnat prim-ministru la 19 noiembrie 1996, iar după validarea în cadrul Parlamentului, la 11 decembrie 1996, a depus jurământul în faţa preşedintelui României, Emil Constantinescu, la 12 decembrie 1996.
După ce Victor Ciorbea a devenit premier, la 11 decembrie 1996, primar general interimar a fost desemnat Viorel Lis. În legătură cu dubla calitate a lui Victor Ciorbea de primar general al Capitalei şi de prim-ministru al României s-au iscat numeroase polemici şi dezbateri juridice şi constituţionale. La 30 martie 1998 şi-a înaintat demisia din funcţia de prim-ministru al României, care i-a fost acceptată de preşedintele Constantinescu. În acelaşi timp şi-a înaintat şi demisia din funcţia de primar general al Capitalei.

Viorel Lis (decembrie 1996 - noiembrie 1998 - primar general interimar; noiembrie 1998 - iunie 2000 - primar general)

Viorel Lis a fost primar general interimar al Bucureştiulu, în perioada 11 decembrie 1996-10 noiembrie 1998.
La 10 noiembrie 1998, Biroul Electoral Central a dat câştig de cauză candidatului CDR, Viorel Lis, după analizarea proceselor verbale şi numărarea unor voturi anulate. Astfel, cu 329.620 voturi favorabile valabil exprimate, Viorel Lis a reuşit să elimine din primul tur din titulatura să denumirea de de interimar, devenind primarul general ales al Capitalei până în anul 2000. În procente, Viorel Lis a obţinut 50,5% din voturi, în comparaţie cu candidatul situat pe locul doi, Sorin Oprescu din partea PDSR, care a primit 322.825 voturi, adică 49,5%.

Traian Băsescu (iunie 2000 - iunie 2004; iunie 2004 - decembrie 2004)

Traian Băsescu a obţinut primul mandat de primar general al Capitalei în urma celui de-al doilea tur de scrutin al alagerilor locale din 18 iunie 2000. A câştigat mandatul de primar al Capitalei în turul al doilea, întrunind 50,69% din voturi, la foarte mică distanţă de Sorin Oprescu, candidatul PDSR, care a obţinut 49,31%.

Pe primul loc, în primul tur al alegerilor, din iunie 2000, în preferinţele electoratului bucureştean s-a aflat candidatul PDSR, Sorin Oprescu, cu 260.689 de voturi (41,16 la sută), urmat de candidatul PD, Traian Băsescu, cu 108.862 (17,18 la sută) şi Călin Cătălin Chiriţă (CDR), care a obţinut 104.719 (16,53 la sută).

La 6 iunie 2004, Primar general al Capitalei a fost ales din primul tur Traian Băsescu, candidat din partea Alianţei 'Dreptate şi Adevăr' PNL-PD, cu 417.153 de voturi valabil exprimate (54,95%).

După ce, la 12 decembrie 2004, Traian Băsescu a fost ales preşedinte al României, în funcţia de primar al Capitalei a fost desemnat, ca interimar, viceprimarul Răzvan Murgeanu.

Perioada petrecută de Traian Băsescu la Primăria Capitalei a fost marcată de tensiuni, cum ar fi eliminarea chioşcurilor şi operaţiunea de colectare în centre speciale a câinilor comunitari. În tot acest timp, disputele lui cu membrii Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB) au fost permanente. Din această perspectivă, Traian Băsescu declara că Legea administraţiei publice locale ar trebui modificată în aşa fel încât primarului să-i fie asigurată o majoritate de 51 la sută în consiliul local, pentru a-şi putea duce la bun sfârşit programul promis cetăţenilor.

Răzvan Murgeanu (23 decembrie 2004 - aprilie 2005; primar interimar)

Viceprimarul Răzvan Murgeanu a fost desemnat, la 23 decembrie 2004, de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB), cu 48 de voturi din 51, drept primar general interimar în locul lui Traian Băsescu, ales preşedinte al României.

Răzvan Murgeanu a fost de altfel singura propunere pentru preluarea atribuţiilor de primar general, care a venit din partea unui consilier municipal din partea Alianţei PNL-PD.

Răzvan Murgeanu a asigurat interimatul până la data de 3 aprilie 2005, când s-au organizat noi alegeri locale pentru desemnarea primarului.

Adriean Vieanu (aprilie 2005 - iunie 2008)

Adriean Videanu a candidat la alegerile pentru funcţia de primar al Municipiului Bucureşti, post vacant după alegerea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte al ţării.
Adriean Videanu a câştigat din primul tur scrutinul desfăşurat la 3 aprilie 2005, cu 53,01% din voturile valabil exprimate.

A îndeplinit această funcţie până în iunie 2008.

Sorin Oprescu (iunie 2008 - septembrie 2015)

Sorin Oprescu a devenit primar general al Capitalei, după ce l-a devansat în turul al doilea al alegerilor locale din 15 iunie 2008, pe democrat-liberalul, Vasile Blaga. În Capitală, candidatul independent Sorin Oprescu a obţinut în turul al doilea 315.981 de voturi (56,55%), iar candidatul PD-L, Vasile Blaga, 242.760 de voturi (43,45%).

În primul tur de scrutin, din 1 iunie 2008, candidatul independent Sorin Oprescu a obţinut 30,12%, în timp ce democrat-liberalul Vasile Blaga, 29,56% din voturi.

Ștefănel Dan Marin (septembrie 2015 - noiembrie 2015; primar interimar)

Politicianul care la acea vreme era în UNPR și a devenit primar interimar în locul lui Sorin Oprescu, acuzat de fapte de coruptie. El a ajuns în fotoliul de primar dupa ce viceprimarul Cornel Pieptea (PNL) a demisionat.

Ioan Răzvan Sava (noiembrie 2015 - iunie 2016; primar interimar)

Sava i-a luat locul lui Ștefănel Marin spre finalul anului 2015. Razvan Sava este inginer și a fost ales consilier general al Capitalei în 2012, din partea PNL. El a fost și președinte al Comisiei pentru Utilități Publice din Primaria Capitalei.

Gabriela Firea ( iunie 2016 - prezent )

A fost aleasă în urmă cu patru ani pentru funcția de primar al Capitalei, după ce i-a învins pe Nicușor Dan și Cătălin Predoiu, obținând peste 43% din voturile bucureștenilor. 

Articol recomandat de sport.ro

Tragerea la sorți pentru preliminariile CM 2026, simulată! Cu cine a picat România în grupa de 5