Denumirea are legătură cu felul în care marea a fost numită de-a lungul timpului, dar și cu vechi explicații legate de orientare, navigație și culoarea apei în anumite condiții.
Marea Neagră nu este neagră. De unde vine, de fapt, numele
Numele de „Marea Neagră” nu are legătură directă cu faptul că apa ar fi neagră. De-a lungul timpului au apărut mai multe explicații, însă cele mai interesante duc până în Antichitate. Una dintre teorii pornește de la un vechi cuvânt iranian care însemna „întunecat” sau „de culoare închisă”. Grecii ar fi preluat termenul și l-ar fi apropiat de propriul cuvânt „axeinos”, care putea însemna „neospitalier” sau „neprimitor”.
Așa a apărut denumirea „Pontos Axeinos”, adică „Marea neospitalieră”. Numele avea sens pentru navigatorii vremii, pentru că zona era puțin cunoscută, iar călătoriile pe mare puteau fi dificile. Mai târziu, grecii au început să folosească numele „Pontos Euxeinos”, adică „Marea ospitalieră”. Schimbarea a venit într-o perioadă în care comerțul și așezările grecești de pe țărmurile mării deveniseră tot mai importante.
Există însă și o altă explicație. În unele culturi vechi, culorile erau folosite pentru a indica punctele cardinale. Negrul era asociat nordului, roșul sudului, iar alte culori indicau estul și vestul. Din această perspectivă, „Marea Neagră” ar fi putut însemna pur și simplu „marea din nord”.
Originea exactă a numelui nu este stabilită cu certitudine. De-a lungul secolelor, denumirea a trecut prin mai multe limbi și culturi, iar forma pe care o folosim astăzi s-a răspândit în Evul Mediu. Cert este că numele are o istorie mult mai veche și mai complicată decât simpla culoare a apei.
Ce înseamnă denumirea „Marea Neagră”
Cuvântul „neagră” nu trebuie înțeles neapărat literal. Una dintre explicațiile istorice este că această culoare era folosită pentru a indica nordul. În același sistem, roșul putea reprezenta sudul. De aici vine și comparația făcută uneori între Marea Neagră și Marea Roșie.
O altă explicație pornește de la vechiul termen iranian pentru „întunecat”, pe care grecii l-ar fi preluat și modificat. Pentru ei, numele a ajuns apoi să fie asociat cu ideea unei mări greu de străbătut și puțin prietenoase. Mai târziu, denumirea s-a schimbat în „Marea ospitalieră”, semn că grecii ajunseseră să cunoască mai bine zona și să navigheze mai des pe aceste ape, conform Academic.oup.
Cum era numită Marea Neagră în trecut
Marea Neagră a avut mai multe nume de-a lungul timpului. În Antichitate, grecii o numeau Póntos Áxeinos, adică „Marea Neospitalieră” sau „Marea Neprimitoare”. Numele avea legătură cu felul în care era privită această zonă. Pentru navigatorii greci, marea era greu de străbătut, iar țărmurile ei nu erau încă foarte bine cunoscute.
Există însă și o altă explicație pentru acest nume. Cuvântul „Áxeinos” ar putea proveni dintr-un termen iranian vechi care însemna „întunecat” sau „de culoare închisă”. Grecii l-ar fi adaptat apoi la propria limbă și i-ar fi dat sensul de „neospitalier”.
Mai târziu, denumirea s-a schimbat în Póntos Eúxeinos, adică „Marea Ospitalieră”. Schimbarea a venit într-o perioadă în care grecii cunoșteau deja mai bine regiunea, navigau mai des pe aceste ape și aveau colonii pe țărmurile mării. Uneori era folosit simplu și numele Pontus, adică „mare”. În timp, termenul a ajuns să fie legat în mod special de Marea Neagră și a dat numele unei regiuni istorice aflate pe coasta sudică.
Denumirile apropiate de actualul nume, precum „Marea Neagră” sau „Kara Deniz” în turcă, au apărut mult mai târziu, în Evul Mediu. Așadar, numele mării s-a schimbat de mai multe ori. De la „Marea Neospitalieră” s-a ajuns la „Marea Ospitalieră”, iar apoi la forma pe care o folosim astăzi.
Explicația legată de culoarea apei
O explicație foarte răspândită spune că Marea Neagră se numește așa pentru că apa ei pare foarte închisă la culoare. În zilele cu furtună sau când cerul este acoperit, marea poate părea într-adevăr aproape neagră. Totuși, aceasta nu este considerată explicația principală pentru numele ei.
Culoarea apei se schimbă în funcție de vreme, lumină și adâncime. În zilele senine, Marea Neagră poate avea nuanțe de albastru sau verde, iar când vremea este rea poate deveni mult mai întunecată. Există și o particularitate interesantă la mare adâncime. Sub aproximativ 200 de metri, apa are foarte puțin oxigen și conține hidrogen sulfurat. Din acest motiv, pe fundul mării se pot forma sedimente foarte închise la culoare, scrie Iranica.org.
De aici a apărut și teoria că numele ar avea legătură cu obiectele sau nămolul care se înnegresc în adâncuri. Totuși, nu există dovezi clare că oamenii din vechime au ales numele din acest motiv. O explicație considerată mai plauzibilă este legată de vechiul obicei de a folosi culorile pentru punctele cardinale. În acest sistem, negrul era asociat nordului, iar Marea Neagră putea însemna, de fapt, „marea din nord”.
Ce țări au deschidere la Marea Neagră
Marea Neagră este mărginită de șase țări: România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia și Ucraina. Acestea sunt statele care au litoral direct la mare. În vest se află România și Bulgaria, singurele două state membre ale Uniunii Europene cu ieșire la Marea Neagră. În România, principalul port este Constanța, iar în Bulgaria cele mai cunoscute orașe de coastă sunt Varna și Burgas.
Turcia ocupă mare parte din țărmul sudic și are o poziție importantă pentru că aici se află Bosforul, strâmtoarea care leagă Marea Neagră de Marea Marmara și, mai departe, de Marea Mediterană. În est se află Georgia, cu porturi precum Batumi și Poti, iar în nord și nord-est se află Ucraina și Rusia.
Este bine de făcut și o diferență între țările care au litoral și cele care fac parte din regiunea mai largă a Mării Negre. Republica Moldova, de exemplu, este inclusă în multe proiecte regionale, dar nu are ieșire directă la mare. Are acces la Dunăre prin Giurgiulești, foarte aproape de vărsarea fluviului în Marea Neagră. Poziția dintre Europa și Asia a făcut ca Marea Neagră să fie importantă de-a lungul timpului pentru comerț și transport. Bosforul, Dunărea și porturile de pe cele șase țărmuri au legat această zonă de Balcani, Caucaz, Europa de Est și Mediterană.
