Cele două figurine au fost găsite de o echipă de la Universitatea din Tübingen, în straturile inferioare ale peșterii, și se crede că au fost realizate de oamenii din cultura aurignaciană, care au locuit în regiune în Paleoliticul Superior, relatează Euronews.
Cea mai bine conservată dintre sculpturi înfățișează o pasăre în repaus, posibil clocind. Cealaltă reprezintă o pasăre cu aripile întinse, însă aripa stângă s-a rupt. Cele două obiecte au fost descoperite la o distanță de aproximativ un metru și jumătate unul de celălalt.
Sculpturi miniaturale din fildeș de mamut
Ambele sculpturi sunt atât de mici încât încap pe o unghie și cântăresc doar 1,3 grame, respectiv 0,7 grame. Una dintre ele – o pasăre cu aripile desfăcute, lungă de doar doi centimetri – este considerată în prezent cea mai mică operă de artă din Epoca de Gheață descoperită vreodată în această regiune.
„Fildeșul de mamut nu a fost folosit doar pentru a crea o formă simplificată a corpului unei păsări”, a explicat Nicholas Conard, arheolog la Universitatea din Tübingen și coordonatorul săpăturilor.
„Observațiile detaliate asupra naturii au fost transpuse în figurine atât de bine realizate încât putem încerca să identificăm chiar și specia păsării și comportamentul pe care îl reprezintă.”
Pasărea aflată în repaus, întinsă aproape complet pe sol, ar putea reprezenta o pasăre care clocește sau stă pe cuib. A doua figurină, cu aripile întinse și gâtul alungit, ar putea ilustra un ritual de împerechere, decolarea sau aterizarea pe apă.
Potârniche de zăpadă sau cocoș de munte?
Arheologii nu au stabilit încă exact ce specie este reprezentată și nici comportamentul surprins de sculpturi.
O ipoteză este că figurinele înfățișează potârnichea de zăpadă, o specie adaptată climatului rece, ale cărei oase sunt descoperite frecvent în siturile preistorice din zonă.
O altă variantă este că acestea reprezintă păsări mai mari, asemănătoare fazanului, precum cocoșul de munte, o specie de pădure cunoscută pentru aspectul său impresionant și ritualurile elaborate de împerechere.
Detaliile sculpturilor permit comparații privind forma corpului, postura și reprezentarea penajului, însă dimensiunile extrem de reduse și stilizarea figurinelor fac imposibilă identificarea certă a speciei.
Cert este că ambele specii trăiau deja în Europa în timpul ultimei ere glaciare.
O peșteră celebră pentru cele mai vechi opere de artă
Peștera Hohle Fels (cunoscută și sub numele de Hohler Fels) a fost locuită în perioada aurignaciană, între aproximativ 43.000 și 28.000 de ani în urmă, de primii oameni moderni (Homo sapiens), într-o perioadă în care omul de Neanderthal dispăruse deja din Europa.
Această epocă a fost marcată de o dezvoltare culturală și artistică remarcabilă. Atunci au fost create unele dintre cele mai vechi instrumente muzicale, podoabe și opere de artă figurativă cunoscute.
Printre cele mai celebre descoperiri din peșteră se numără „Venus din Hohle Fels”, o statuetă feminină din fildeș veche de aproximativ 41.000 de ani, considerată unul dintre cele mai vechi exemple de artă figurativă din Europa.
Hohle Fels este una dintre cele șase peșteri din masivul Jura Șvabă incluse în patrimoniul mondial UNESCO și reprezintă unul dintre cele mai importante situri arheologice pentru studierea începuturilor artei umane în Europa.
De la începerea săpăturilor arheologice, în anii 1860, aici au fost descoperite numeroase artefacte datând din perioada cuprinsă între 33.000 și 43.000 de ani în urmă, inclusiv unele dintre cele mai vechi instrumente muzicale cunoscute.
Cele două figurine vor putea fi admirate la Muzeul de Preistorie și Artă din Epoca de Gheață din Blaubeuren până la 4 aprilie 2027.
