Momentul în care magia Crăciunului a învins ura, în timpul Primului Război Mondial
În mijlocul luptelor din Primul Război Mondial, fraternizarea inamicilor, cu ocazia Crăciunului anului 1914, a adus o ultimă picătură de speranță, în timpul celui mai sângeros război pe care îl cunoscuse omenirea.
Subiectul nu a fost discutat foarte mult în Franța sau Germania, fiind nevoie de filmul „Joyeux Noel”, din 2005, pentru a scoate la iveală cele întâmplate.
Potrivit Historia, evenimentele au fost mușamalizate încă din zilele cu pricina, pentru a nu se încuraja astfel de manifestări și a nu se da impresia celor de acasă că războiul e o joacă și o distracție care costă bani și sute de mii de morți.
În timpul armistițiul de Crăciun, soldații au ieșit neînarmați din tranșee și au stat de vorbă, la modul cel mai amical cu putință, cu soldații părții adverse.
Cele mai cunoscute fraternizări au avut loc între soldații germani și cei britanici. Anglia, marea putere navală, comercială și colonială, se lupta pe teritoriu francez cu Germania, marea putere terestră, industrială și europeană. Însă, de Crăciun, soldații de rând, infanteriștii, au renunțat la ură.
Aceștia proveneau din aproape aceleași medii. Unii soldați germani lucraseră mulți ani în Anglia pe post de chelneri sau frizeri. La rândul lor, englezii vizitaseră Germania, iar unii aveau rude și prieteni în țara acum inamică.
Foarte redusă sau chiar absentă a fost, însă, fraternizarea între francezi și belgieni, pe de o parte, și germani, de cealaltă parte.
Cu toate că fraternizarea a reprezentat o încălcare a codului militar, pentru cei implicați a fost ca pauza unui meci de box.
Se crease o solidaritate a mizeriei frontului, după cinci luni de război crunt, bombardamente, atacuri la baionetă, morți neîngropați, păduchi, șobolani, duhoare, ploaie, umezeală, traume, moartea camarazilor și prietenilor, latrina mai aproape decât bucătăria, dorul de casă, familie, iubită, prieteni, distracție, pace.
Armistițiul a făcut războiul mai suportabil, iar ofițerii îi aveau pe conștiință pe soldații morți sub comanda lor, de aceea au tolerat aceste manifestări, cu toate riscurile de rigoare. Codurile militare nici nu prevedeau măsurile disciplinare în caz de război de tranșee, trădarea, defetismul și lașitatea fiind prevăzute pentru război în mișcare, nu pentru un război static, unde chiar ajungeai să-ți cunoști îndeaproape inamicul ca om, nu ca simplă țintă.
Au existat diferite grade de fraternizare, de la salutări și urări cordiale, la fraternizări complete, mai ales pe frontul ținut de britanici, pe aproximativ două treimi din linia de aproape 30 de kilometri.
Etichete: armistitiu, primul razboi mondial,
