Lingviștii recomandă ca în documentele oficiale să fie păstrată forma de masculin a substantivului „ministru”, întrucât forma feminină „ministră”, deși nu este greșită, reprezintă deocamdată doar o exprimare colocvială, care nu a fost atestată pe fond în limba română ca termen de sine stătător.
Trebuie însă precizat că limba română, ca orice altă limbă vie, se află în continuă evoluție, astfel încât cuvinte sau forme neacceptate în trecut devin, prin folosire uzuală, termeni incluși apoi în dicționare ca forme corecte de limbaj.
Precizările vin în urma unei solicitări a Ministerului Culturii către Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” cu privire la corectitudinea folosirii femininului „ministră”. Noua deținătoare a portofoliului, Ioana Ciocan, s-a prezentat drept „ministra Culturii”. Alegerea sa de exprimare a generat însă critici acerbe pe Facebook, unde mulți utilizatori i-au reproșat că trebuie să folosească forma masculină „ministru”, pe care ei o consideră a fi singura corectă.
Institutul de Lingvistică a făcut acum o serie de precizări lămuritoare cu privire la acest cuvânt.
„Feminizarea numelor de profesii, meserii și funcții reprezintă un proces dinamic, rezultat din interacțiunea continuă dintre uz și normă. Extinderea participării femeilor la activități și responsabilități publice, transformarea profesiilor și modificarea reprezentărilor sociale influențează atât apariția femininelor, cât și acceptarea lor. Stabilizarea uzului unei forme și eventuala neutralizare a conotațiilor sale presupun, adesea, o perioadă de variație”, au explicat lingviștii institutului, într-o postare pe pagina acestuia de Facebook.
Deocamdată, forma „ministră” provoacă în rândul românilor o „diminuare a prestigiului sau ironie”
Situația este mai complicată și ține de fluiditatea limbii române, ca evoluție prin adaptare la ceea ce vorbesc românii în viața lor de zi cu zi.
„Normarea reflectă nuanțat această situație. În DOOM³, forme precum 𝑑𝑒𝑐𝑎𝑛𝑎̆, 𝑑𝑒𝑝𝑢𝑡𝑎𝑡𝑎̆, 𝑝𝑟𝑒𝑠̦𝑒𝑑𝑖𝑛𝑡𝑎̆ sau 𝑖𝑛𝑔𝑖𝑛𝑒𝑟𝑎̆ sunt înregistrate fără mărci de uz; 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎̆ este marcată „colocvial”, 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑡̦𝑎̆ și 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑒𝑎𝑠𝑎̆ sunt marcate „familiar”, iar 𝑟𝑒𝑐𝑡𝑜𝑟𝑎̆ are indicația „rar”. Aceste precizări privesc registrul sau frecvența, nu potențialul limbii de a forma feminine. Îndreptarul din 2024 (ÎOOP⁶) formulează explicit principiul selectării femininelor acceptate de limba literară, ilustrându-l prin 𝑎𝑟ℎ𝑖𝑡𝑒𝑐𝑡𝑎̆, 𝑎𝑡𝑙𝑒𝑡𝑎̆, 𝑎𝑣𝑜𝑐𝑎𝑡𝑎̆. Tratamentul normativ ține, așadar, seama de particularitățile fiecărui cuvânt”, se explică în postare.
Conform specialiștilor, „percepția vorbitorilor este influențată și de procedeele de formare a cuvintelor în limba română. Unele sufixe folosite pentru feminine au și valori semantice independente: -𝑖𝑡̦𝑎̆, de exemplu, are și întrebuințări diminutivale. Asocierea poate sugera familiaritate, diminuare a prestigiului sau ironie, favorizând perceperea unor formații ca aparținând unui registru nestandard. Efectul nu este însă automat: cuvântul 𝑑𝑜𝑐𝑡𝑜𝑟𝑖𝑡̦𝑎̆ nu poartă, în DOOM³ (de altfel, nici în DOOM²), mărci speciale de uz precum „colocvial” sau „familiar”. Ceea ce contează este istoria fiecărui cuvânt, frecvența și contextele folosirii sale”.
Institutul precizează că „anchetele privind percepția vorbitorilor (Mîrzea Vasile și Dinică 2019) arată că preferința pentru masculin poate coexista cu acceptarea femininului. Ele evidențiază rolul familiarității și al prestigiului atribuit formelor, fără a furniza, singure, un criteriu suficient pentru normare”.
„De asemenea, este important de menționat că DOOM³ a apărut în 2021. Evaluările sociolingvistice pot evolua rapid odată cu dinamica socială, iar expunerea repetată la o formă poate reduce impresia de noutate sau familiaritate. Schimbările de uz constituie temeiuri pentru reevaluări normative, fără ca fiecare preferință individuală sau creștere de frecvență să modifice imediat norma consemnată”, continuă argumentația lingviștilor români.
Institut: „Pentru comunicarea scrisă formală, în special în acte, recomandăm utilizarea masculinului generic ministru”
Concluzia este că, cel puțin pentru această etapă a evoluției limbii române, varianta corectă pentru documentele oficiale trebuie să fie „ministru”. Nu va fi însă, în niciun caz, greșită folosirea formei „ministră” în toate celelalte forme de exprimare.
„În acest cadru, considerăm că forma 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎̆, deși marcată „colocvial”, poate fi folosită în comunicarea orală și în scris, în contexte care admit acest registru, inclusiv în intervenții publice și texte cu o componentă personală. Analogia cu 𝑑𝑒𝑐𝑎𝑛𝑎̆ sau 𝑑𝑒𝑝𝑢𝑡𝑎𝑡𝑎̆ susține firescul desemnării la feminin, fără a conferi automat acestor forme același statut stilistic. Preferința titularei poate fi avută în vedere în alegerea desemnării, cu respectarea contextului de comunicare.
Pentru comunicarea scrisă formală, în special acte, adrese și alte documente instituționale, recomandăm utilizarea masculinului generic 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑢, care desemnează funcția oficială din Guvern/Cabinet, independent de genul natural al persoanei care exercită funcția.
Recomandarea urmărește stabilitatea și uniformitatea terminologiei administrative și poate fi reevaluată în raport cu evoluția uzului și cu viitoarele precizări normative”, se încheie prezentarea Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”.
.webp)
