Cu spada lor, Romania cucereste lumea. Campioanele care au plans cand strainii le-au gresit imnul
Patru romance sunt de doi ani la rand campioane mondiale la scrima. De mici si-au legat destinele de sportul cu spada, cu ore lungi in sali de antrenamente si cu dueluri din care invingatorul se alege cel mult cu o medalie.
Anul trecut, putini intelegeau de ce campioanele s-au dat jos de pe podium, tocmai cand se intona imnul, iar ele ar fi trebuit sa-si savureze victoria.
Isi luasera avant sa cante si ele, dupa o victorie grea, numai ca au auzit, in loc de "Desteapta-te romane!", "Trei culori cunosc pe lume". Campioanele isi iubesc tara pana la lacrimi si Romania lor nu trebuia jignita.
Ana, Simona, Anca si Loredana ne introduc in lumea lor de romance mandre, de luptatoare in duel.
Agile ca niste feline. Ataca sa-si intepe prada cu varful spadei. Castiga. Isi tipa lovitura. Sunt lovite. Apoi, pierd. Puncte dupa puncte. Comentatorul se pregateste sa anunte victorie pentru China.
Ana Maria Branza, 27 de ani. Cu spada in mana, e campioana europeana si mondiala cu nationala si deja medaliata olimpic cu argint la individual. La care palmares mai adauga mult bronz, argint si aur. E liderul echipei.
Anca Maroiu, 28 de ani, din care de 17 face scrima. E timida si retrasa tot timpul, numai pe plansa nu. Incarcata si ea cu medalii, e intai de toate campioana europeana si mondiala cu nationala.
Loredana Dinu, zambetul larg al invingatoarelor lumii la spada, una dintre cele trei arme din scrima.
Iar acasa, in Romania, ii rasuna voci dragi din familia de care Simona e lipita acum si dintotdeauna. In orice directie se uita, vede pe cineva drag, din familie. Locuieste in acelasi bloc cu sora ei mai mare.
Si se stie deja, de mici, ca sora ei o lasa pe Simona sa fie ea cea mai importanta. Ce ne facem cu asa un copil? La sport cu ea, a hotarat mama. Fata a vrut insa sa afle ce este scrima.
Ca de fiecare data, acasa i s-a spus tot ca e cea mai buna. Iar mama ei a mutat-o la alt club. Acum, in echipa de suport e si sotul.
Sustinuta din toate partile, inconjurata de ai ei, Simona plange de iubire.
Isi lasa emotia la vedere. Campioanele mai si plang, se si infurie pe plansa sau chiar pe podium, atunci cand dupa o victorie grea, li se pune imnul gresit, "Trei culori".
Ana le-a coborat pe colege de pe podium, dar tot ea le ridica, daca e nevoie. Ea, care pentru scrima si-a trait copilaria departe de parinti, in alt oras, la un camin.
Acum e OK. 90 la suta din timpul ei inseamna scrima. Din restul de 10 la suta, la o zi dupa ce a devenea pentru a doua oara campiona mondiala, Ana a raspuns cu "Da" unui mesaj pe Facebook prin care era chemata sa se joace cu copii diagnosticati cu autism.
In afara salii de joaca, adevarul e ca EA este cea care castiga.
Pentru asta, intr-un sport atat de putin popular, atat de necunoscut romanilor, atat de desuet cum e duelul si totusi atat de gratios, Ana si colegele ei traiesc cel putin cinci ore pe zi in sunet sabie in lupta.
"Capul plecat sabia nu-l taie" e un proverb fara sens pentru romancele spre care adversarele isi indreapta spada.
Acum sunt cele mai valoroase din lume la scrima. Ana, Simona, Anca si Loredana lupta sa aduca anul viitor medalia cea mare de la Olimpiada. Pentru Pentru familiile lor. Pentru copacii frumosi din fata blocului. Pentru Romania pe care o iubesc.
.webp)
