O nouă teorie a evoluției: Cum a devenit omul cea mai inteligentă specie de pe Pământ
Cercetătorii susțin că prin dispariția animalelor de dimensiuni mari, o sursă abundentă de grăsimi, Homo erectus - primul strămoș uman care s-a răspândit în întreaga Lume Veche - a trebuit să înceapă să vâneze vietăți mai mici, mult mai greu de prins.
Cu cât erau mai mici, cu atât era nevoie de mai multă ingeniozitate pentru a vâna suficiente pentru a satisface nevoile dietetice, susțin cercetătorii Miki Ben-Dor și prof. Ran Barkai de la Universitatea Tel Aviv, într-o lucrare publicată în jurnalul academic Quaternary.
Cei doi oameni de știință au studiat perioada Pleistocenului - cunoscută și ca Era glaciară -, o epocă ce a început acum aproximativ 2.588.000 de ani și s-a terminat acum 11.700 de ani. Ei apreciază că există o relație între reducerea greutății medii a animalelor africane și dispariția megafaunei și dezvoltarea creierului uman în Homo erectus, care a devenit cea mai inteligentă specie de pe Pământ.
Dacă în urmă cu 2 milioane de ani animalele din Africa aveau o greutate medie de 500 de kg, la finalul Pleistocenului cântăreau cu 90% mai puțin.
„La sfârșitul acestei perioade, oamenii stabiliseră o dominație ecologică fără precedent. Cea mai notabilă modificare a fost creșterea volumului creierului”, arată studiul.
Această dezvoltare a creierului a permis oamenilor din acele vremuri să folosească focul, să îmbunătățească periodic uneltele din piatră și să eficientizeze producția de hrană prin creșterea animalelor și agricultură.