Primele cuvinte spuse de un tânăr salvat după 11 zile de sub ruine, unui prieten pe care l-a sunat din spital

Galerie foto

Asta reiese dintr-un raport publicat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, în condițiile în care Ankara se confruntă, deja, cu dezechilibre economice majore.

Între timp, alte câteva salvări miraculoase au mai risipit, pentru puţină vreme, atmosfera de jale și frustrare din orașele devastate.

O fată a fost scoasă de sub dărâmături după 248 de ore de la marele cutremur, la Karamanmaraș, aproape de epicentru.

”- Cum te simți? - Bine, mulțumesc. - Ce ai mâncat, ce ai băut, cum ai supraviețuit? - Nu am avut nimic... la mine, am încercat să fac să treacă timpul mai repede.”

Dar au fost supraviețuitori care au fost salvați după ce au rezistat 260 de ore și chiar mai mult.

Doar 3 ore urmau să mai treacă și Mustafa ar fi zăcut sub ruine 11 zile încheiate. A fost, însă, salvat după 261 de ore. De pe patul de spital, a vorbit la telefon cu un prieten.

Mustafa Avci: "Kadiyet, ce mai faci, viața mea?" Kadiyet: "Frate, unde ești?" Mustafa Avci: "Sunt la spital... Mă tratează, mă vor trimite oriunde e necesar. Nu este nicio problemă acum." Kadiyet: "Ești fratele soției lui Abdulkadir?" (Kadiyet este auzit plângând) Mustafa Avci: "Chiar el, fratele meu minunat...". Kadiyet: "Frate, unde ești, la care spital?" Mustafa Avci: "Ce face mama și toți ceilalți?" Kadiyet: "Toți te așteaptă... Toți sunt bine… Te așteaptă... Eu vin la tine."

Durere, jale, suferință se simt peste tot în mijlocul ruinelor apocaliptice din Antakia, vechea Antiohie, distrusă de cutremure.

O femeie a așteptat zile în șir un semn sau o veste despre soțul său. Într-un târziu i-a fost adus într-un sac mortuar.

„Pierzi noțiunea timpului. Nu mai știi ce zi este... Dar, acum, nu cred că mai este cineva în viață.”

Aylin, alături de alți membri ai familiei, își caută mătușa. Din clădirea pusă la pământ sunt scoase doar trupuri fără viață.

Aylin Akyurt: „Treci prin toate etapele durerii. Supărare, disperare, tristețe... Accepți, apoi te înfurii din nou... În acest moment am ajuns să acceptăm că a murit, dar vrem să aibă și ea un loc de veci. Este de neînchipuit s-o lăsăm aici.”

Mohammad tocmai și-a îngropat fiica și ginerele. Dar nepoții lui de 12 și 14 ani încă nu au fost găsiți. O salvare reușită, acolo, îi dă putere să mai spere.

Mohammad Bayrem, Earthquake Survivor: „Allah, te implor! Cum au găsit-o pe femeia aceea și doi copii în viață, sperăm și noi, la fel.

Un apel la liniște, cum au fost multe astfel de momente în ultimele zile. Salvatori cred că au auzit voci care au răzbătut din mormanul de moloz. Speranța se însuflețește, urmează alte momente de așteptare tensionată și sunetul apăsător și înfricoșător al liniștii.

"Am pierdut opt rude. Fratele meu, soția lui, fii și fiice. Trei fii. Pe cine ați salvat și pe cine ați pierdut? Am salvat o singură persoană, numele lui e Nasr, e nepotul meu."

Comunitatea refugiaților sirieni a înregistrat mii de morți. Oamenii trăiau în cele mai sărace cartiere ale orașelor din apropierea graniței, în clădiri șubrede care s-au prăbușit în primele secunde ale cutremurului.

„Dacă echipele de salvare veneau mai repede, încă un membru al familiei ar fi fost salvat, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu, în orice caz. E dreptatea lui, e destinul. Nu am putut face nimic, m-au scos de sub ruine împreună cu soția și copilul meu."

În Siria, efectele devastatoare ale cutremurelor, au sporit haosul provocat de războiul civil, în zone unde nu există nicio autoritate.

"Sunt jafuri... fură echipamente, ca de exemplu frigidere, mașini de spălat, bani, aur, orice găsesc. (Hoții) iau tot ce găsesc și noi habar nu avem de unde vin."