Europa îşi ţine răsuflarea: Extrema dreaptă încearcă să ia puterea în Franţa, în turul al doilea al alegerilor legislative

Pentru prima dată, extremiştii de dreapta din Rassemblement National (RN), formaţiunea lui Marine Le Pen, s-au impus duminica trecută în primul tur al alegerilor legislative, învingând "Nouveau Front Populaire" (NFP), alianţa stângii, precum şi tabăra prezidenţială într-un scrutin a cărui miză politică este fără precedent în istoria celei de-a cincea Republici. Necunoscuta scrutinului de duminica aceasta este dacă ei vor reuşi să ajungă la majoritatea absolută şi să se instaleze la putere, relatează Reuters.

Însă indiferent de rezultatul celui de-al doilea tur de duminică, pare deja clar că rolul lui Emmanuel Macron ca forţă motrice a integrării europene va fi semnificativ diminuat.

Există două rezultate posibile pentru turul al doilea: o majoritate absolută pentru RN, care ar aduce partidul de extremă dreapta la putere, sau o Adunare Naţională intrată în blocaj, ceea ce ar risca să facă ţara aproape neguvernabilă. Ambele scenarii ar reprezenta provocări fără precedent pentru UE, unde Franţa este a doua mare putere economică. Bruxelles-ul se teme în special că o victorie a RN l-ar obliga pe Emmanuel Macron, un proeuropean fervent, să coabiteze cu un guvern deschis eurosceptic. O Adunare Naţională fără majoritate, formată din coaliţii între formaţiuni foarte divergente sau alianţe de la caz la caz, l-ar priva pe şeful statului de un guvern pe deplin ataşat politicilor sale.

În ambele cazuri, un mare semn de întrebare ar plana asupra unora dintre iniţiativele emblematice ale lui Emmanuel Macron la Bruxelles, de la lupta pentru o Europă mai autonomă din punct de vedere strategic şi mai puţin dependentă de Statele Unite până la desfăşurarea de instructori francezi în Ucraina pentru a antrena soldaţii ucraineni.

De asemenea, UE riscă să se confrunte cu o dublă paralizie politică, în timp ce "motorul" franco-german este ameninţat şi de dificultăţile interne ale cancelarului german Olaf Scholz. Partidele din coaliţia de guvernare din Germania au suferit o înfrângere zdrobitoare la alegerile europene din iunie, iar ţara se pregăteşte pentru o ascensiune puternică a extremei drepte în viitoarele alegeri regionale.

Deşi partidele de extremă dreapta sunt încă departe de a domina Parlamentul European, acestea au înregistrat progrese semnificative la ultimele alegeri europene şi au preluat puterea în mai multe ţări. În Ţările de Jos, un nou guvern format din reprezentanţi ai partidului populist al lui Geert Wilders tocmai a fost învestit. În Italia, partidul de extremă dreapta Fratelli d'Italia al premierului Giorgia Meloni a ieşit învingător în alegerile europene.

Între timp, Ungaria, condusă de premierul naţionalist Viktor Orban, tocmai a preluat preşedinţia rotativă a Consiliului UE şi a anunţat crearea unui nou grup parlamentar european alături de alte partide populiste şi de extremă dreapta. În plus, Viktor Orban a indignat Bruxelles-ul făcând, vineri, o vizită oficială la Moscova.

"O Franţă şi o Germanie mai slabe, combinate cu o Italie şi o Ungaria mai puternice, vor contura în mod clar viitorul UE", avertizează Elizabeth Kuiper, director asociat al think tank-ului European Policy Centre.

Ce le-a spus Macron omologilor europeni

Conştient de riscul de a fi slăbit, Emmanuel Macron şi-a avertizat omologii europeni la ultimul lor summit că Franţa, membru fondator al UE, va continua să joace un rol de lider în cadrul blocului, potrivit oficialilor francezi.

Având în vedere că numirile în posturi-cheie ale UE - "top jobs" în jargonul de la Bruxelles - se decid chiar în acest moment, Emmanuel Macron a considerat necesar să trimită un mesaj, pentru că ar putea exista tentaţia de a profita de orice ezitare a Parisului pentru ca ceilalţi să-şi plaseze propriii pioni. "Săptămâna trecută, când am fost la Bruxelles, mesajul preşedintelui a fost 'vă mulţumesc pentru preocuparea dumneavoastră, dar nu contaţi pe faptul că Franţa va uita ceea ce este'", a declarat un oficial francez care a solicitat anonimatul. "La Consiliul European, lucrurile se decid cu o majoritate calificată consolidată, iar Franţa rămâne Franţa, cu greutatea sa", a punctat el.

Emmanuel Macron a reuşit deja să negocieze un post-cheie în Comisie pentru unul dintre oamenii săi, fostul său consilier european Alexandre Adam, potrivit unei surse bine informate. Francezul ar urma să devină adjunct al şefului cabinetului Ursulei von der Leyen, dacă aceasta va fi reconfirmată de Parlament în funcţie în toamna acestui an.

Îngrijorările Bruxelles-ului

Diplomaţii subliniază totuşi că o mare parte din activitatea politică a UE se desfăşoară în cadrul reuniunilor miniştrilor din diferitele consilii de la Bruxelles. Dar pare deja sigur că aceşti miniştri nu vor mai răspunde în faţa lui Emmanuel Macron, ci în faţa unui ipotetic guvern de coabitare. Unii diplomaţi consideră că, dacă Jordan Bardella, candidatul RN la funcţia de prim-ministru, reuşeşte să formeze un guvern, ar putea încerca să adopte o poziţie semi-cooperantă cu instituţiile UE, urmând exemplul Giorgiei Meloni în Italia.

Dar dacă acest lucru s-ar întâmpla, ciocnirile lui Jordan Bardella cu Emmanuel Macron şi Bruxelles ar părea inevitabile, având în vedere programul şi declaraţiile partidului de extremă dreapta. De exemplu, liderul de facto al RN, Marine Le Pen, a pus la îndoială prerogativa preşedintelui de a numi comisarul european al Franţei în următorul executiv al UE. Emmanuel Macron a declarat că doreşte să îl păstreze în funcţie pe actualul titular, Thierry Breton, iar RN se opune.

"Succes lui Bardella în obţinerea aprobării de către Parlamentul European a unui comisar european RN", a comentat ironic un diplomat francez sub rezerva anonimatului.

Partidul de extremă dreapta doreşte, de asemenea, ca Franţa să îşi reducă contribuţia la bugetul UE cu două miliarde de euro, iar Bruxelles-ul nu este dispus să cedeze.

Chiar dacă RN nu reuşeşte să formeze un guvern, un executiv născut dintr-o coaliţie "pluralistă" s-ar putea trezi fără o direcţie clară, în timp ce doar un angajament constant şi o voinţă de fier pot face ca maşininăria de la Bruxelles să meargă înainte.

"Problema pentru UE este că, dacă statele membre nu o sprijină ferm, este foarte dificil (să avanseze)", spune Karel Lannoo, directorul general al think-tank-ului Centru pentru Studii de Politică Europeană, subliniind că iniţiativele de stimulare a competitivităţii economice a blocului, cum ar fi uniunea pieţelor de capital, s-ar putea împotmoli. Şi toate acestea, în timp ce Europa îşi ţine răsuflarea pentru încă un eveniment, dincolo de ocean: alegerile prezidenţiale din noiembrie din Statele Unite, care l-ar putea readuce la putere pe imprevizibilul Donald Trump.

Ce spun ultimele sondaje din Franţa

Franţa organizează, aşadar, duminică un tur de scrutin parlamentar care va reconfigura peisajul politic. Ultimele sondaje de opinie preconizează că RN va obţine cele mai multe voturi, dar probabil nu va obţine, totuşi, majoritatea.

RN-ul lui Marine Le Pen a obţinut victorii istorice în primul tur al scrutinului, desfăşurat duminica trecută, schiţând perspectiva primului guvern de extremă dreapta din Franţa de la cel de-al Doilea Război Mondial. Însă, după ce partidele de centru şi de stânga şi-au unit forţele în cursul săptămânii care a trecut în încercarea de a forma o baricadă anti-RN, speranţele lui Le Pen ca RN să obţină majoritatea absolută în Adunarea Naţională cu 577 de locuri par şubrezite.

Sondajele sugerează că RN va deveni forţa legislativă dominantă, dar nu va reuşi să atingă majoritatea de 289 de locuri pe care Le Pen şi protejatul ei, Jordan Bardella, în vârstă de 28 de ani, cred că le-ar permite să revendice postul de prim-ministru şi să vireze Franţa brusc la dreapta.

Secţiile de vot se deschid la ora locală 8 a.m. (09.00 ora României) şi se închid la 6 p.m. (19.00, ora României) în localităţile mici şi la 8 p.m. (21:00, ora României) în oraşe mai mari, cu proiecţii iniţiale aşteptate în momentul în care se încheie votul, pe baza numărătorii parţiale de la un eşantion de secţii de votare.

Un referendum pentru Le Pen

Multe rezultate vor depinde de faptul dacă alegătorii vor urma apelurile principalelor alianţe anti-RN de a bloca extrema dreaptă de la putere sau dacă îi vor sprijini pe candidaţii de extremă dreaptă.

Raphael Glucksmann, membru al Parlamentului European, care a condus lista partidului de stânga al Franţei (Partidul Socialist) la scrutinul european de luna trecută, a declarat că vede confruntarea de duminică ca pe un referendum pentru a stabili dacă "familia Le Pen preia conducerea acestei ţări".

"Franţa se află pe marginea prăpastiei şi nu ştim dacă vom sări", a declarat el săptămâna trecută la radio France Inter.

Un paria de lungă durată pentru mulţi, din cauza istoriei sale de rasism şi antisemitism, RN şi-a sporit sprijinul popular pe fondul furiei alegătorilor faţă de Macron, a bugetelor familiale restrânse şi a preocupărilor legate de imigraţie.

"Francezii au o dorinţă reală de schimbare", a declarat Le Pen miercuri la TF1 TV, adăugând că este "foarte încrezătoare" că va obţine o majoritate parlamentară.

Chiar dacă RN nu reuşeşte, se pare că va obţine mai mult decât dublul celor 89 de locuri pe care le-a câştigat la scrutinul legislativ din 2022 şi va deveni jucătorul dominant într-un parlament haotic, ceea ce va face Franţa greu de guvernat.

Un astfel de rezultat ar risca o paralizie politică până când mandatul preşedintelui Macron se va încheia în 2027, iar Le Pen este aşteptată să îşi lanseze a patra încercare de a prelua funcţia supremă de conducere a Franţei.

Ce urmează pentru Macron?

Macron a uimit ţara şi i-a înfuriat pe mulţi dintre aliaţii şi susţinătorii săi politici atunci când a convocat alegeri anticipate, după ce a fost umilit de RN la scrutinul europarlamentar de luna trecută. Speranţa lui a fost că un astfel de anunţ îi va găsi pe rivali cu garda jos şi nepregătiţi.

Indiferent de rezultatul final, agenda sa politică pare acum moartă, cu trei ani înainte de sfârşitul preşedinţiei sale.

Jordan Bardella spune că RN va refuza să formeze un guvern dacă nu va obţine o majoritate, deşi Le Pen a declarat că ar putea încerca.

Prim-ministrul Gabriel Attal, care se pare că îşi va pierde postul în urma remanierii post-electorale, a respins sugestiile potrivit cărora centriştii lui Macron ar putea încerca să formeze un guvern transpartinic în cazul unui parlament blocat. În schimb, el ar dori ca moderaţii să adopte legislaţia de la caz la caz.

O majoritate RN l-ar forţa pe Macron să intre într-o "coabitare" ciudată cu Bardella în calitate de prim-ministru, cu dispute constituţionale spinoase şi întrebări pe scena internaţională cu privire la cine vorbeşte cu adevărat în numele Franţei.

Dacă RN este lipsit de majoritate şi refuză să formeze un guvern, Franţa s-ar afla pe un teritoriu necunoscut. Formarea unei coaliţii ar fi dificilă pentru oricare dintre blocuri, având în vedere diferenţele politice dintre acestea.

Activele franceze au crescut ca urmare a aşteptărilor ca RN să nu obţină totuşi o majoritate, acţiunile bancare fiind în creştere, iar prima de risc pe care investitorii o cer pentru a deţine datoria franceză fiind în scădere. Asta, pentru că economiştii se întreabă dacă planurile de cheltuieli mari ale RN sunt acoperite integral în realitate.

Un guvern condus de RN ar ridica mari semne de întrebare cu privire la direcţia în care se îndreaptă Uniunea Europeană, având în vedere rolul puternic al Franţei în cadrul blocului comunitar, deşi este aproape sigur că legislaţia UE va limita planurile sale de reprimare a imigraţiei. Pentru mulţi din comunităţile de imigranţi şi minorităţi din Franţa, ascensiunea RN a transmis deja un mesaj clar şi neprietenos. "Ei (RN) ii urăsc pe musulmani, urăsc islamul", spune Selma Bouziane, o studentă la cinematografie în vârstă de 20 de ani. "Ei văd islamul ca pe un ţap ispăşitor pentru toate problemele Franţei. Prin urmare, este inevitabil să fie ceva negativ pentru comunitatea musulmană", afirmă tânăra.

RN s-a angajat să reducă imigraţia, să relaxeze legislaţia privind expulzarea migranţilor ilegali şi să înăsprească normele privind reîntregirea familiei. Le Pen spune că nu este împotriva islamului, dar că imigraţia este scăpată de sub control şi că prea mulţi oameni profită de sistemul de asistenţă socială al Franţei şi de serviciile publice care scârţâie.