Ce s-a întâmplat în 22 decembrie 1989. Evenimentele care le-au readus românilor libertatea
22 decembrie '89 este ziua în care România scăpa de dictatură și învăța să-și privească viitorul cu încredere. Ziua în care Ceaușescu a ieșit precipitat din viața românilor, huiduit și alungat de cei care au avut curajul să iasă în stradă.
Oamenii au gustat atunci din prima porție de libertate, o libertate pentru care mulți au plătit cu viața.
Fuga dictatorului de pe acoperișul Comitetului Central a pus capăt definitiv terorii și a deschis porțile unor vremuri noi.
Vremuri pe care de 31 de ani încercăm să le facem mai bune și să le apropiem de idealurile pentru care au murit eroii noștri în decembrie '89.
22 decembrie '89 este ziua în care românii au pornit definitiv pe drumul ireversibil al democrației. Nașterea Frontului Salvării Naționale reprezinta punctul culminant al îngropării regimului Ceaușescu. Grupul de conducere, format în jurul lui Ion Iliescu, a pus în seara zilei de 22 bazele noii structuri de putere.
Întâlnirea membrilor FSN, care a avut loc în sediul Comitetului Central, rămâne însă una foarte controversată și acum, după mai bine de 30 de ani.
Și asta pentru că generalul Nicolae Militaru a aruncat atunci o vorbă în eternitate: Frontul Salvării Naționale exista de șase luni. Președinte al Consiliului FSN a fost ales Ion Iliescu.
Ziua descătușării unui întreg popor, chinuit și umilit peste măsură de regimul totalitar, a venit firesc în dimineața zilei de 22. La ora 9.30, Piața Universității era deja ocupata de zeci de mii de manifestanți.
Deasupra centrului Capitalei zburau elicoptere care împrăștiau manifeste care să-i convingă pe oameni să renunțe la protest. Este momentul în care, în sediul CC al PCR, ministrul Apărării, Vasile Milea, este găsit împușcat.
Soții Ceaușescu fug de pe sediul CC cu elicopterul
Ceaușescu preia conducerea Armatei și îl numește pe Victor Athanasie Stănculescu ministru, în locul lui Milea.
După 20 ani, Stănculescu susținea că a știut înaintea altor conducători ai partidului, ai Armatei și ai serviciilor secrete, care va fi deznodământul. A știut că regimul nu mai poate fi salvat.
Așa se face că în jurul orei 11.00, Stănculescu ordona Armatei retragerea în cazărmi. Demonstranții forțau deja ușile clădirii Comitetului Central.
Nicolae și Elena Ceaușescu urcau cu liftul de serviciu pe acoperișul clădirii, unde îi aștepta un elicopter cu motorul pornit. Generalul Stănculescu i-a însoțit până la aparat. Manifestanții erau deja în balconul Comitetului Central. Elicopterul decolează la ora 12 și 9 minute, în momentul în care primii revoluționari ajung pe acoperișul CC-ului.
După decolarea elicopterului, mulțimea trăiește momentul eliberării. Oamenii plâng și se îmbrățișează, trăind cea mai fericită clipă a vieții lor.
Primul lucru pe care îl fac demonstranții este să smulgă literele cuvântului "comunist" de pe acoperișul clădirii. Petre Roman a fost printre primii manifestanți care au vorbit mulțimii din balconul Comitetului Central.
După Comitetul Central, Televiziunea devine cel de-al doilea punct fierbinte al Revoluției. În jurul orei 13.00, aici ajung primele grupuri de demonstranți. Cazimir Ionescu le-a cerut ofițerilor să deschidă porțile televiziunii. Aceștia i-au râs în nas.
Ocuparea televiziunii de către revoluționari a avut un rol esențial în contracararea vidului de putere creat prin fuga soților Ceaușescu.
Practic, televiziunea a devenit atunci portavocea tuturor celor care aveau ceva de spus, dar și a celor care încercau să organizeze o nouă structură de putere.
Frontul Salvării Naționale exista deja de 6 luni
Până să ajungă Ion Iliescu în sediul CC, se consumaseră deja două tentative de preluare a puterii și formare a unui nou guvern. Primul inițiator a fost Constantin Dăscălescu, căruia nu i-a fost greu să se declare de partea poporului.
Ca să nu se expună și el huiduielilor, Ilie Verdeț și-a încercat norocul în interiorul CC. A rezistat prim-ministru doar 20 de minute.
În afară de Verdeț și Dăscălescu, revoluționarii i-au mai găsit baricadați prin birouri pe Tudor Postelnicu și Ion Dincă.
Și asta nu e tot. Revistele pentru adulți, rezervele considerabile de whisky și țigări precum și valuta la liber erau laolaltă cu documentele organelor de partid și de stat.
Primul popas al cuplului Ceaușescu este Snagov. De aici, elicopterul zboară spre Târgoviște. Pilotul Vasile Maluțan îi debarcă pe cei doi înainte de Titu, sub pretextul că elicopterul poate fi doborât de la sol. În realitate, zborul soților Ceaușescu a fost întrerupt din ordinul generalului Stănculescu.
Abandonați, cei doi opresc o mașină care îi duce mai departe la Târgoviște, la Institutul pentru Protecția Plantelor. După o oră, aici sosesc două mașini ale Miliției. Cuplul Ceaușescu este dus, sub stare de arest, într-o unitate militară din oraș.
Balconul a devenit centrul organizatoric al mulțimii din piață.
Grupul format în jurul lui Ion Iliescu se retrage într-un birou mic din sediul CC, pentru a crea o nouă structură de putere. O întreagă dezbatere, care stârnește și azi suspiciuni.
Exact în momentul constituirii noii structuri de putere, generalul Nicolae Militaru a afirmat că Frontul Salvării Naționale exista de 6 luni.
Lider al Consiliului FSN a fost ales Ion Iliescu. În unanimitate. Din noua structură mai făceau parte Nicolae Militaru, Alexandru Bîrlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, generalii Ștefan Gușă și Victor Athanasie Stănculescu.
Au fost de asemenea puși pe listă toți disidenții și cei care s-au remarcat în zilele Revoluției: Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Laslo Tokes și Dumitru Mazilu.
Bucuria libertății, înlocuită de groază și teroare
Bucuria libertății a fost curmată în seara zilei de 22 de rafale de mitralieră. Forțe necunoscute au deschis focul asupra clădirii Comitetului Central, asupra Palatului Regal și asupra mulțimii care se afla în piață.
Asedierea Comitetului Central i-a determinat pe liderii noii puteri să se mute la Televiziune. S-au reunit cu toții în jurul orei 23.00, la etajul 11, ca să finalizeze documentul. Acesta s-a bazat în mare parte pe proclamația în zece puncte citită de Dumitru Mazilu din balconul CC-ului.
La miezul nopții, Ion Iliescu a prezentat românilor platforma program și componenta FSN. În comunicatul citit la televiziune s-a menționat că frontul "grupează toate forțele sănătoase ale țării" și are ca scop "instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român".
În zilele următoare, bucuria libertății a fost înlocuită de groază și teroare. Pe străzile Capitalei a început să se tragă de peste tot și de niciunde. A început războiul cu dușmanul nevăzut. A apărut psihoza teroriștilor.
În realitate vorbim despre un război absurd: români contra români. Iscat de cine? Și de ce? România avea deja o conducere numită. Ceaușescu era arestat și urma să fie judecat. Armata trecuse de partea poporului.
Probabil că Revoluția, odată începută, trebuia să fie și câștigată. Iar sacrificiul a fost unul imens. Peste 800 de oameni și-au pierdut viața în zilele de 22, 23, 24 și 25 decembrie.
Masacrul a luat sfârșit doar în momentul executării cuplului Ceaușescu.
Etichete: 20 de ani de libertate, ion iliescu, Nicolae Ceaușescu,
Dată publicare:
