(P) Cum se schimbă viața după un AVC

Viața supraviețuitorului și aparținătorilor se transformă după un AVC, iar noua normalitate presupune schimbări pe care pacienții trebuie să le respecte pentru toată viața, în funcție de severitatea accidentului vascular și de gradul de invaliditate cu care au rămas.

Accidentul vascular cerebral poate fi minor sau major, iar consecințele pe care le lasă sunt direct proporționale cu severitatea leziunilor de la nivelul creierului.

Dacă o persoană a suferit un AVC minor, poate rămâne după acesta cu un braț amorțit, un picior amorțit sau cu tulburări minore de vorbire. În schimb, în cazul unui accident major, consecințele sunt grave, iar pacienții pot rămâne cu incapacitatea de a vorbi sau de a înghiți, pot rămâne paralizați permanent pe o parte a corpului sau pot chiar să își piardă raționamentul, iar în aceste cazuri este nevoie de îngrijire permanentă.

Noua viață a pacienților după un AVC

În România, accidentul vascular cerebral este printre principalele cauze de deces, acest coșmar fiind trăit anual de peste 60.000 de români și familiile acestora, iar cifrele sunt în creștere.

Este important să punctăm că a supraviețui unui accident vascular cerebral este o nouă șansă la viață, iar cele mai puternice arme în fața schimbărilor, care în cazul unor pacienți sunt majore și dificil de acceptat, sunt sprijinul din partea familiei, optimismul și aderența la tratament.

Pacienții care au suferit un AVC trebuie să urmeze o serie de indicații de tratament, terapii și monitorizare, menite să limiteze cât mai mult daunele fizice și mintale provocate de AVC, să ajute la recuperarea funcțiilor afectate, să îmbunătățească calitatea vieții, dar și să prevină noi accidente care pot apărea.

Unii pacienți își revin mai rapid, viața lor nu se schimbă major și presupune respectarea indicațiilor de tratament, monitorizare, stil de viață sănătos și regim alimentar. Alții, care au suferit AVC-uri severe, au nevoie de îngrijire pe termen lung care poate implica în plus ședințe de kinetoterapie, fizioterapie, logopedie sau psihoterapie. În cele mai grave cazuri însă, pacienții pot avea nevoie de îngrijire permanentă, pentru tot restul vieții.

Tratamentul se stabilește de către echia medicală în funcție de tipul de AVC pe care l-a suferit pacientul, iar aceste informații sunt obținute în urma diagnosticului. În AVC-ul ischemic, se urmărește restabilirea rapidă a circulației prin medicamente care dizolvă cheagurile sau prin intervenții pentru îndepărtarea lor. În AVC-ul hemoragic, se încearcă oprirea sângerării și reducerea presiunii în creier, uneori fiind necesară intervenția chirurgicală. AVC-ul ischemic tranzitoriu (minor) nu provoacă daune permanente, însă indică riscul unui AVC major, astfel că sunt necesare investigații suplimentare, tratament preventiv și abordarea unui stil de viață sănătos.

După un accident vascular cerebral, indiferent dacă a fost unul minor, se impun schimbări imediate în stilul de viață, cum ar fi adoptarea unui regim alimentar sănătos și renunțarea la fumat, consum de alcool și alte obiceiuri nesănătoase care pot reprezenta factori de risc pentru un nou AVC.

Monitorizarea după accident este efectuată de către medicul neurolog, care urmărește progresul neurologic, verifică funcțiile cognitive, motorii și senzoriale, precum și modificările semnelor vitale, în special a tensiunii arteriale. Investigații imagistice precum tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (RMN) sunt necesare pentru a urmări evoluția leziunilor cerebrale. De asemenea, se efectuează analize de sânge periodice pentru a monitoriza coagularea și nivelul colesterolului.

AVC-ul poate cauza slăbiciune sau paralizie pe o parte a corpului, ceea ce afectează capacitatea de a merge, de a ridica obiecte sau de a realiza activități zilnice, iar recuperarea mobilității implică ședințe de fizioterapie și kinetoterapie pe termen lung.

Mulți pacienți se pot confrunta cu probleme de vorbire, precum dificultăți în pronunția cuvintelor sau în înțelegerea limbajului, iar pentru recuperare este nevoie de intervenția unui logoped.

În cazurile cele mai severe, independența și calitatea vieții sunt sever afectate. Supraviețuitorii unui AVC pot deveni dependenți permanent de ajutorul altor persoane, în toate aspectele vieții de zi cu zi, cum ar fi îmbrăcatul, spălatul, pregătirea mesei, mâncatul sau administrarea tratamentelor.

La nivel psihologic, riscul de a dezvolta depresie, anxietate sau alte tulburări emoționale este crescut după producerea unui AVC. Impactul fizic al bolii și adaptarea la noua viață, care implică atâtea schimbări și indicații de urmat, pot duce la dezechilibre emoționale majore atât în rândul supraviețuitorilor, cât și a oamenilor dragi din jurul acestora, iar în aceste cazuri sunt indicate ședințe de psihoterapie atât pentru pacienți, cât și pentru aparținători.

Procesul de reabilitare implică un efort susținut din partea pacientului și a echipei medicale. Toate metodele de tratament și recuperare trebuie aplicate cât mai rapid după ce s-a produs accidentul și, cel mai important, nu trebuie abandonate, pentru că rezultatele se pot vedea după câteva luni sau chiar ani.