Mama lui Elon Musk: “Lăsaţi copiii să-şi aleagă drumul în viaţă! Dacă greşesc, aşa cum greşim cu toţii, vor fi responsabili”

Maye Musk este mama miliardarului Elon Musk, fondatorul Tesla și cel mai bogat om din lume. Ea și-a lansat de curând volumul “O femeie își face un plan”, tradus și în limba română de editura “Act și Politon”.

Maye Musk: “Părinţii mei ne-au lăsat să fim foarte independenţi, pentru că erau mereu la muncă, iar noi trebuia să ne ducem şi să ne întoarcem singuri de la şcoală şi să ne facem singuri temele, să mergem la sport şi altele. Ei nu ne controlau deloc. Asta a fost bine. Am fraţi şi surori minunaţi, deci a fost o idee bună.”

Întrebată ce părere are despre părinţii care tind să-şi ocrotească prea mult copiii, până în punctul în care le controlează viața, Maye Musk a spus că și-a încurajat mereu cei trei copii să facă doar ceea le place și îi face fericiți.

“Toţi trei şi-au ales cariere care îi fac fericiţi şi pe ei, şi pe alţii. Fac ceea ce le place să facă. Asta ar trebui să încurajăm”, spune Maye Musk.

Citește și

Elon Musk anunță că vrea să implanteze primul cip în creierul unui om până la sfârşitul anului

„Repet, lăsaţi copiii să-şi aleagă drumul în viaţă. Dacă greşesc, aşa cum greşim cu toţii, vor fi responsabili pentru greșeli şi vor putea să-şi schimbe educaţia sau cariera”, a arătat ea.

Maye Musk a relatat și un episod din copilăria ei – menționat și în carte – despre vacanțele făcute în deșert, împreună cu mama și frații săi.

Maye Musk: “Dormeam pe pământ, pentru că nu ai unde să dormi. Închideam fermoarul sacului de dormit, ca să nu ne muşte hienele de faţă. Ne scuturam pantofii, ca să cadă scorpionii. Şi, după ce dormi pe pâmânt, în deşert, totul îţi pare un lux.

Când am locuit cu copiii mei în garsoniere sau în locuinţe sociale, ştiam că am un acoperiş deasupra capului şi mi se părea că sunt privilegiată şi că trăiesc în lux. Te ajută să vezi viaţa altfel.”

Mai jos, interviul integral cu Maye Musk:

Bună seara şi vă mulţumesc foarte mult pentru această ocazie. E o mare onoare pentru noi.

Bună seara ! Abia aştept să începem interviul.

Mai întâi, vreau să vorbim puţin despre cartea dv. Cum aţi început să scrieţi această carte ? La prima dv. carte, aţi primit feedback şi ajutor de la Elon, Kimbal şi Tosca. Aşa s-a întâmplat şi la această carte ?

Da, aşa s-a întâmplat. Am fost rugată să scriu această carte şi am spus că nu am ce povesti. Puteţi vedea pe reţelele sociale că sunt perfectă. Nu am poveşti de spus. Dar exista cerere. Lumea mă tot întreba. Aşa că m-am dus la copiii mei şi le-am spus că trebuie să scriu o carte despre experienţele mele, iar ei mi-au spus să scriu despre greutăţile pe care le-am avut.

Dar eu le-am spus că nu vreau. O femeie nu vrea să vorbească despre greutăţile din viaţa ei. Apoi, am dictat cartea, şi a fost transcrisă. Nu scrii totul la tastatură. Apoi, i-am arătat-o editoarei mele şi i-am propus să scoatem pasajele despre greutăţile din viaţa mea, pentru că sunt prea triste, dar ea n-a vrut.

Apoi, am constatat că femeile se regăsesc în ele. Chiar şi bărbaţii. Mulţi bărbaţi mi-au cumpărat cartea. Dar se regăsesc în ea, pentru că femeile suferă mult în ziua de azi. Şi aşa a apărut cartea.

Dar v-a ajutat faptul că aţi vorbit atât de deschis despre lupta dv. V-a ajutat ?

M-a ajutat să nu mai fac aceleaşi greşeli. Le-am repetat de multe ori în viaţă.

Înţeleg.

Da, şi... Dar acum, în cele din urmă, îmi merge foarte bine.

Super ! Citind cartea dv., am fost uimită, mai întâi, de copilăria dv. Invit pe toată lumea să acorde atenţie pasajelor în care vorbiţi despre cum dormeaţi în deşert, împreună cu familia, timp de trei săptămâni pe an. Practic, asta era vacanţa dv. de vară. Cum credeţi că v-au format aceste experienţe în sălbăticie ?

De fapt, era vacanţa de iarnă, fiind în emisfera sudică. Era în iulie. Dacă vii vara, e prea cald, plouă şi sunt inundaţii. Iarna e secetă. Străbăteam deşertul. Mama lua provizii de apă, benzină şi mâncare, pentru trei săptămâni. Îţi imaginezi cum e să faci asta cu patru copii, apoi cu cinci ?

Îţi admiri mama abia când îţi dai seama prin ce a trecut. Când suntem copii, ne aşteptăm ca mama să facă totul pentru noi, în timp ce dormim. Dormeam pe pământ, pentru că nu ai unde să dormi. Închideam fermoarul sacului de dormit, ca să nu ne muşte hienele de faţă. Ne scuturam pantofii, ca să cadă scorpionii. Şi, după ce dormi pe pâmânt, în deşert, totul îţi pare un lux.

Când am locuit cu copiii mei în garsoniere sau în locuinţe sociale, ştiam că am un acoperiş deasupra capului şi mi se părea că sunt privilegiată şi că trăiesc în lux. Te ajută să vezi viaţa altfel.

Aţi fost o familie neconvenţională, nu-i aşa ? Vorbiţi foarte mult despre asta, în cartea dv.

Da, eram foarte diferiţi.

Cartea dv. se citeşte cu zâmbetul pe buze. Tonul e foarte optimist, cu unele excepţii. Există şi pasaje tragice. Cum găsiţi puterea şi energia de a merge mai departe, deceniu după deceniu ?

Mă consider norocoasă pentru că am fost întotdeauna sănătoasă. Sănătatea e foarte importantă. Am fost bine educată, am avut o copilărie fericită, iar ăsta e un mare privilegiu. Mi-am luat diploma de dietetician la 21 de ani.

Cred că am avut multe avantaje în viaţă. Apoi, am aflat că în lume există şi violenţă. Nu ştiam că există. Acum, pare omniprezentă. Şi vreau ca femeile să iasă din situaţiile rele, mai repede decât am făcut-o eu.

Apropo de violenţă, în România există multe victime ale violenţei domestice. A fost şi rămâne o mare problemă în ţara noastră. Sunteţi un exemplu extraordinar de femeie abuzată de soţul ei, care şi-a schimbat viaţa şi a obţinut succesul. Ce sfat le-aţi da femeilor abuzate de soţi ?

În primul rând, trebuie să spună familiei lor şi prietenilor. Iar aceştia trebuie să te sprijine să ieşi din acea situaţie. Fie alţi bărbaţi din viaţa ta trebuie să stea de vorbă cu bărbatul care te agresează, fie trebuie să pleci. E o perspectivă care te sperie. Nu ai încredere în tine, nu prea ai bani şi nu ştii cum vei supravieţui. Trebuie să-ţi faci un plan de supravieţuire.

Când mama mea a aflat că sunt bătută, ea i-a spus soţului meu de atunci că, dacă mă mai atinge, o să-l părăsesc. Ciudat e că el a ascultat-o. Chiar dacă mă agresa verbal zi de zi, jignindu-mă mereu, n-a mai putut să mă lovească, iar asta mi-a dat multă putere.

Mi-am dat seama că pot să mă duc cu copiii în vizită la prieteni, fără ca el să mă poată opri. Şi puteam să port haine cu mânecă scurtă, pentru că nu mai aveam vânătăi pe braţe. Trebuie să apelezi la ajutorul familiei şi al prietenilor.

V-aş ruga să ne povestiţi cum aţi ales titlul cărţii, "O femeie îşi face un plan". Eu ştiu povestea, pentru că am citit cartea, dar, pentru cei care încă n-au citit-o, ce e cu acest plan ?

E o zicală a afrikanerilor din Africa de Sud, care sună aşa: "n Boer maak 'n plan" - "un fermier îşi face un plan". Dacă eşti fermier, mereu apar probleme şi trebuie să ai un plan. Dacă planul eşuează, trebuie să faci altul. Dacă eşti într-o situaţie proastă, "'n Boer maak 'n plan".

Şi asta a fost propunerea editoarei mele, "O femeie îşi face un plan". Eu i-am spus că zicala e "un fermier îşi face un plan", dar ea a zis că femeile au mai multă nevoie de carte, decât fermierii.

Cum ziceaţi în carte, planul nu funcţionează întotdeauna. De exemplu, când v-aţi mutat la New York, aţi semnat cu o mare agenţie, dar lucrurile n-au mers prea bine. Ce aţi făcut în acea situaţie ?

Era foarte greu. Spuneau că nimeni nu vrea să lucreze cu mine. Dar mulţi îmi spuneau că au încercat să mă angajeze. Oameni pe care-i întâlneam într-un restaurant sau la prieteni îmi spuneau că nu sunt disponibilă, iar eu le spuneam că sunt şi că n-am mai lucrat de şase luni.

Am aflat de la un agent concediat că agentul care se ocupa de contracte nu voia ca eu să le fac concurenţă celorlalte modele ale ei, aşa că nu îmi dădea de lucru. Fiica mea e regizoare şi spune că aşa păţesc şi actorii. Dacă vezi un actor care seamănă cu altul, îi oferi un contract cu agenţia ta, dar nu-i dai de lucru. Asta mi s-a întâmplat şi mie şi era foarte dureros, pentru că nu ştiam unde greşesc.

Aţi vorbit foarte frumos despre copiii dv. Par să fie foarte responsabili, dar sunt sigură că au făcut şi lucruri care vă enervau, nu-i aşa ?

Aveam un program de lucru atât de încărcat, încât nu prea aveau ocazia să mă enerveze. Nu-mi amintesc să mă fi enervat vreodată pe ei. Le-am impus copiilor mei să se poarte frumos şi să respecte oamenii şi faptul că eu muncesc mult.

Şi erau respectuoşi, dar... Mi-au spus de curând că nu erau aşa de ascultători. Îşi vizitau prietenii fără să mă anunţe. Şi le-am spus că nu aveam de unde să ştiu.

Pentru că, deşi aveam birou acasă, transformând dormitorul în birou, pentru că nu-mi permiteam să închiriez un birou, şi, deşi eram tot timpul acasă, nu ştiam pe unde umblă copiii mei.

Am citit în carte că aţi vrut să vă creşteţi copiii într-un stil foarte realist. I-aţi implicat în viaţa şi în afacerea dv., nu le verificaţi temele... Aţi scris că voiaţi să-ţi pregătiţi pentru viaţa reală. Care e părerea dv. despre părinţii din ziua de azi ? Care tind să-şi ocrotească copiii şi să-i controleze în felurite moduri.

Părinţii mei ne-au lăsat să fim foarte independenţi, pentru că erau mereu la muncă, iar noi trebuia să ne ducem şi să ne întoarcem singuri de la şcoală şi să ne facem singuri temele, să mergem la sport şi altele. Ei nu ne controlau deloc. Asta a fost bine. Am fraţi şi surori minunaţi, deci a fost o idee bună.

Cineva m-a rugat odată să stau de vorbă cu fiul său de 19 ani şi să-l conving să facă Medicina sau Dreptul, pentru că vrea să se facă dansator şi cântăreţ. L-am întrebat dacă vrea să fie dansator şi cântăreţ, iar el a spus că îşi doreşte foarte mult. I-am spus mamei să-l lase să fie cântăreţ şi dansator! Poate să înveţe şi mai târziu, dacă se răzgândeşte. Ea se aştepta la alt răspuns, dar el era numai zâmbet !

Repet, lăsaţi copiii să-şi aleagă drumul în viaţă. Dacă ei greşesc, aşa cum greşim cu toţii, ei vor fi responsabili pentru ele şi vor putea să-şi schimbe educaţia sau cariera.

Copiii dv. sunt oameni de succes. Ce impact credeţi că a avut felul cum i-aţi crescut în dezvoltarea lor ca persoane de succes ?

După cum ştii, sunt dietetician şi primesc pacienţi toată ziua. Când reuşeam să le schimb obiceiurile alimentare şi le scădea glicemia, colesterolul sau tensiunea arterială, pacienţii erau foarte fericiţi ! Munceam mult şi făceam oameni fericiţi,

ajutându-i să mănânce mai sănătos. La fel, şi copiii mei. Toţi trei şi-au ales cariere care îi fac fericiţi şi pe ei, şi pe alţii. Fac ceea ce le place să facă. Asta ar trebui să încurajăm.

Păreţi foarte implicată în viaţa de familie. Cum sunt nepoţii dv. ?

Nepoţii mei sunt fabuloşi. Îmi amintesc că odată, când gemenii fiicei mele aveau vreo cinci ani, a trebuit să stau cu ei, fiindcă ea avea o filmare. M-au rugat să le pregătesc micul-dejun, dar eu le-am spus să mi-l pregătească ei mie. Să-mi aducă iaurtul, cerealele şi un vas. Ei au spus că mami face asta. "Da, dar eu sunt bunica voastră şi o să-mi aduceţi micul-dejun, după care veţi strânge şi masa." Au făcut asta câteva zile. Când s-a trezit fiica mea să le pregătească masa, nu ştia ce s-a întâmplat cu copiii ei. Îi pregătiseră micul-dejun. Le place să fie responsabilizaţi.

Foarte frumos. Care e cel mai des întâlnit comportament la oamenii de succes ?

Muncesc mult şi le place ce fac.

Care e eşecul dv. preferat şi ce aţi învăţat din el ? Dacă ne puteţi spune.

Da. Am avut multe eşecuri în viaţă. Am vrut să mă ocup de nutriţie pentru corporaţii. Făcusem chiar şi broşurile. Dar n-am putut să conving directorii de companii că un dietetician poate ajuta oamenii să mănânce mai bine. A fost un mic eşec, dar aveam aşa de multe proiecte, încât n-a fost o problemă. Trebuie să încerci mereu lucruri noi, dar nu întotdeauna ai succes.

Da, câteva capitole din cartea dv. sunt dedicate nutriţiei. Ce mâncaţi, de arătaţi atât de bine ? Nu vă arătaţi vârsta.

Păi, ca dietetician, mă bazez pe principii ştiinţifice şi pe logică. Dieta mediteraneeană e considerată cea mai bună pentru a reduce riscul de boli cronice. Cu alte cuvinte, fructe, legume, cereale integrale, lactate degresate şi puţină carne roşie, de pui şi peşte. Pare o dietă simplă. Dar oamenii mănâncă pizza, fursecuri şi bomboane de ciocolată. Aşa făceam şi eu şi mă îngrăşam.

Când oamenii îşi schimbă obiceiurile alimentare pot continua să mănânce ce le place, dar pot să slăbească, dacă asta îşi doresc. Majoritatea pacienţilor mei spun că trebuie să slăbească. Aşa că alegeţi alimentele care vă plac. Faptul că nu-mi place kale, nu înseamnă că mănânc nesănătos. Pot să mănânc varză de Bruxelles.

V-aţi crescut şi copiii cu aceleaşi idei despre nutriţie şi sănătate ?

Da, ei ştiu totul despre nutriţie.

Foarte frumos. Ştiu că vă place mult să vă distraţi, aşa că, la final, o să vă rog să jucaţi un joc. Am nişte întrebări aleatorii şi puteţi răspunde foarte rapid, dacă vreţi.

Da.

Dacă aţi putea lua cina cu trei persoane, din prezent sau din trecut, cine ar fi acelea ?

Cei trei copii ai mei. Am râde mult şi ne-am distra pe cinste.

Ce frumos ! Care e cea mai neobişnuită combinaţie de alimente pe care aţi încercat-o vreodată ?

Soţia braziliană a nepotului meu mi-a zis că mănâncă pâine cu brânză şi gem. Nu mai mâncasem niciodată asta. Eu mâncam brânza cu roşii. Dar acum îmi place să mănânc gem şi brânză pe biscuiţi sau pâine.

Dacă aţi putea mânca un singur aliment tot restul vieţii, care ar fi acela ?

Aş zice că laptele, dar nu cred că aş avea o viaţă prea lungă, pentru că nu prea conţine fier. Dar îmi place laptele.

La ce minciună apelaţi des ?

Cea mai des folosită. - Că am 75 de ani. Oamenii nu cred că am 75 de ani. Nu înţeleg de ce. Probabil cred că mint.

Dacă aţi fi nevoită să vă mutaţi din nou, unde aţi locui ?

Încă nu am vizitat România, aşa că trebuie să amân răspunsul o vreme. Dar aseară am luat cina cu o prietenă din România, care insistă să vin în ţara voastră frumoasă.

Mulţumim mult. Ce planetă v-ar plăcea să vizitaţi acum ?

Cred că aş alege planeta Marte.

Desigur ! Dacă o revistă v-ar propune să publicaţi poze nud, aţi face-o ?

Nu cred. N-am încercat să demonstrez ceva. Am apărut nud pe coperta celor două reviste pentru că erau articole despre sănătate. Am purtat lenjerie de culoarea pielii, dar au scos-o în Photoshop. Nu cred că e nevoie să mai fac asta. E în regulă.

Aţi căzut vreodată la o prezentare de modă ?

Nu. Am văzut alte modele căzând, mai ales în faţa mea, dar asta m-a făcut să păşesc cu şi mai mare grijă.

La final, nu pot decât să vă întreb care e următorul dv. plan.

Voi călători mult pentru a ţine discursuri şi pentru modeling. O să-mi vizitez copiii. Se apropie ziua de naştere a unei nepoate. Vor fi multe evenimente de familie în august. Apoi, voi pleca din nou la drum, peste tot în lume, pentru a ţine discursuri, dar şi pentru a lucra ca model.

Vă mulţumesc foarte mult. Sunteţi un model extraordinar, ca femeie. Cred că toate fetele şi femeile pot învăţa ceva de la dv.

Mulţumesc foarte mult.

Eu vă mulţumesc. A fost o onoare.

Să aveţi o seară frumoasă ! La revedere !