Rhipsalis (cactusul vâsc) - cea mai frumoasă plantă de apartament cultivată în ghiveci suspendat

Galerie foto

Acest lucru se poate datora faptului că micile flori albe care apar de-a lungul tulpinilor în timpul iernii până în primăvară sunt urmate de bobițe mici, albe sau roz pal, sau pentru că frunzișul său fără țepi seamănă puțin cu vâscul.

Tulpinile lungi ale acestei plante tropicale o fac o alegere bună pentru a adăuga verdeață pe un raft sau pe un pervaz. În sălbăticie, rhipsalis este o plantă epifită, ceea ce înseamnă că crește pe copaci. Se găsește în junglele tropicale din America de Sud.

Rhipsalis este o plantă ușor de îngrijit. Agață-o sau așază-o pe un raft într-un loc luminos, ferit de lumina directă a soarelui. Tulpinile sale lungi pot ajunge la câțiva metri în lungime și are flori mici, adesea pe parcursul iernii, dar ocazional pe tot parcursul anului.

Lumină

Cactusul vâsc se descurcă cel mai bine în lumină puternică, indirectă. Poate tolera aproximativ o oră de soare dimineața și după-amiaza, dar prea mult soare direct poate arde frunzele. Pune planta pe un pervaz orientat spre nord sau vest sau într-un loc luminos care nu primește soare direct.

Sol

Folosește un compost fără turbă special pentru cactuși când plantezi cactusul vâsc. Utilizarea unui compost specializat care drenează bine va ajuta la prevenirea putrezirii rădăcinilor. Rhipsalis se descurcă mai bine când este puțin legată de rădăcini, așa că mut-o într-un ghiveci mai mare cu câțiva centimetri la fiecare trei sau patru ani.

Umiditate

Rhipsalis este o plantă ușor de îngrijit și se va adapta la umiditatea unei camere obișnuite, dar când încălzirea este pornită și aerul este mai uscat, încearcă să crești umiditatea în jurul plantei prin pulverizarea regulată a acesteia sau plasând-o pe o farfurie cu pietre umede.

Apă

Deși rhipsalis este un cactus, este originar din pădurile tropicale din America de Sud și are nevoie de mai multă apă decât un cactus obișnuit. Cantitatea de apă depinde de poziția sa. Într-un loc umbrit, menține compostul relativ uscat. Într-un loc unde planta primește lumină solară, udă până când apa se scurge din fundul ghiveciului și apoi nu mai uda până când câțiva centimetri de compost de la suprafață nu se usucă. Bagă-ți degetul în ghiveci pentru a vedea cât de uscat este. Redu udarea pe parcursul iernii când planta este în repaus.

Fii atent la frunzele uscate sau lipsa de creștere – aceasta ar putea însemna că nu uzi suficient. Dacă frunzele sunt îngălbenite sau cad, ai putea să uzi prea mult. Udatul excesiv poate duce la putrezirea rădăcinilor și, din nou, vei observa lipsa creșterii noi. Pentru a verifica putrezirea rădăcinilor, scoate planta din ghiveci și inspectează rădăcinile de la fund. Dacă sunt maro în loc de galbene, asta indică putrezirea rădăcinilor.

În sălbăticie, plantele de rhipsalis cresc în crăpăturile dintre ramurile copacilor și astfel se descurcă bine fiind puțin legate de rădăcini. Va trebui să o replantezi aproximativ la fiecare trei ani. Când o replantezi, folosește un compost pentru cactuși fără turbă.

Tăiere

Cactusul vâsc este o plantă târâtoare și nu trebuie tăiat, dar poate fi „tuns” dacă tulpinile devin prea lungi pentru spațiul său. Folosește o foarfecă curată și ascuțită.

Cactusul de vâsc poate fi propagat prin însămânțare sau prin prelevarea butașilor de tulpină.

Pentru a preleva butași de tulpină din cactusul de vâsc:

Taie o bucată de tulpină din cactus care are aproximativ 10 cm lungime. Umple un ghiveci mic (7 sau 9 cm) cu compost pentru cactuși. Inserează butașul suficient de adânc pentru a sta vertical. Udă bine și pune-l într-un loc luminos, dar nu în soare direct. Ar trebui să înrădăcineze în decurs de o lună. Udă când compostul se simte uscat

Dăunători și boli

Rhipsalis baccifera este predispusă la păduchi lânoși. Ei se găsesc adesea pe plantele de seră și sunt atrași de cactuși și suculente pentru a se hrăni cu seva lor. Fii atent la insectele acoperite cu o substanță albă, ceroasă. Se găsesc adesea în spațiile strâmte ale plantelor, cum ar fi axilele frunzelor, între frunză și tulpină. Scapă de orice frunze căzute care ar putea adăposti ouă sau dăunători. Poți scăpa de acești dăunători cu insecticide organice. Cactusul vâsc este în general lipsit de boli.

Suculentele Rhipsalis aparțin familiei mai mari Rhipsalideae, care include patru genuri: Hatiora, Lepismium, Rhipsalis și Schlumbergera. Rhipsalis este genul cel mai proeminent, cuprinzând peste 40 de specii apreciate pentru tulpinile lor subțiri și împletite. Majoritatea acestor specii sunt cactuși tropicali obscuri care există doar în pădurea tropicală.

Rhipsalis baccifera (cactusul vâsc) este cea mai comună specie, originară din Africa tropicală. Toate celelalte specii sunt originare din America de Sud. Unii botaniști sugerează că semințele cactusului vâsc au fost transportate inițial peste Atlantic de păsările migratoare. Speciile comune de Rhipsalis adesea cultivate ca plante de apartament includ:

Rhipsalis baccifera (cactus vâsc) se caracterizează prin tulpini lungi subțiri și flori alb-cremoase care se transformă în fructe asemănătoare vâscului. Această plantă formează ciorchini suspendați. Este de departe cel mai des cultivat cactus din gen.

R. cereuscula (cactus coral) este o plantă cu ramuri de până la 60 de cm lungime. Multe tulpini cilindrice lungi ies din capetele ramurilor subțiri, formând ciorchini suspendați și înflorind cu flori mici, alb-cremoase.

R. clevata - are un obicei pendular, cu multe ramuri și flori albe în formă de clopot. Este o plantă bună pentru a fi agățată.

R. pirocarpa este un alt epifit tropical din Brazilia. Are tulpini lungi, păroase și cilindrice și flori parfumate, albe, de aproximativ 7-10 cm în diametru. Lăstarii au margini roșiatice/violet, făcând din aceasta o specie foarte atrăgătoare.

R. pachyptera este o plantă semi-erectă care atârnă cu tulpini robuste, aplatizate. Aceste „frunze” au o textură cărnoasă și o suprafață lucioasă și variază de la verde pal la verde închis, uneori cu nuanțe roșiatice. Este o plantă foarte atrăgătoare care produce flori galbene cremoase.