Izvorul Tămăduirii, ziua în care se sfințesc apele. Tradiții în prima vineri după Paște

Legenda Izvorului Tămăduirii de la Biserica Greacă din Brăila spune că, demult, pe înserat, un cioban, care îşi ducea oile de la păscut spre casă, era supărat şi îngândurat că mama lui orbise şi se ruga la Dumnezeu să-i dea acesteia sănătate.

Deodată, în faţă, i-a apărut Maica Domnului şi i-a spus să construiască o mică troiţă lângă stejarul cel mai bătrân din zonă şi să o împodobească cu multe icoane şi, în fiecare seară când va trece pe acolo, să aprindă candela şi să se roage pentru că mama lui să poată vedea. A doua zi, ciobanul s-a apucat de treabă şi, în trei zile, a terminat de construit mica troiţă. A observat, însă, că pe lângă construcţia făcută de el, un firicel de apă a apărut şi s-a apucat să sape un șanț pentru ca apa să se poată scurge.

Pentru că era foarte cald şi îi era sete, omul a băut din apa ce curgea şi, văzând că este rece şi bună la gust, a pus într-o sticlă să-i ducă şi mamei sale acasă să-i dea să bea şi să se spele pe faţă. La numai o săptămână după ce a băut din această apă, mama ciobanului s-a vindecat şi a început să zărească lumina zilei.

Creştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei. Apoi, preotul îi stropeşte pe credincioşi cu apă sfinţită. Superstițiile populare spun că în această zi nu trebuie să lucrezi sau să faci treburi casnice, nu se spală şi nu se calcă rufe.