Cum se joacă table. Regulament și secrete pentru unul dintre cele mai populare jocuri în România

Jocul de table, cunoscut și sub numele de backgammon, are o istorie fascinantă și intrigantă. Deși originea lui încă este incertă, ceea ce știm sigur este că popularitatea lui s-a dezvoltat datorită unor circumstanțe favorabile.

Backgammon-ul este un joc de zaruri practicat în toate colțurile lumii și se spune că își are rădăcinile în practica preoților de a arunca oase de animale și prezice viitorul în funcție de partea pe care acestea cădeau. Treptat, această practică s-a transformat și într-un joc de noroc, oamenii pariind pe rezultatul aruncării zarurilor.

Inițial, zarurile aveau diferite forme și număr de fețe. Existau zaruri cu patru, șase, opt, douăsprezece și chiar douăzeci de fețe, fiecare având o pictogramă pe fiecare față. Cu timpul, zarurile cu șase fețe au devenit cele mai populare din două motive: erau mai ușor de fabricat din lemn și se rostogoleau mai ușor. Existau și zaruri în formă de piramidă sau octogon, dar acestea se opreau imediat ce aterizau, fără a se rostogoli.

Urmele jocului de table pot fi găsite în civilizația sumeriană din Mesopotamia, în jurul anului 1920 î.Hr. În timpul săpăturilor arheologice, cinci exemplare ale unui joc, a cărui tablă era similară cu cea a backgammon-ului modern, au fost descoperite de Sir Leonard Wooley. Aceste table erau confecționate din lemn ornamentat cu scoici, oase și alte elemente. Ulterior, într-o altă regiune a Mesopotamiei, au fost descoperite și alte exemplare ale aceluiași joc, împreună cu zarurile și piesele de joc. Se pare că fiecare jucător avea șapte piese și șase zaruri.

Există și dovezi că faraonii egipteni jucau un joc similar backgammon-ului. Table de joc datând din anul 1500 î.Hr. au fost descoperite în mormântul regelui Tutankhamon din Valea Nilului. De asemenea, pe zidurile unor peșteri există desene care îi înfățișează pe egipteni (atât oameni simpli, cât și aristocrați) jucând ceva asemănător backgammon-ului, scrie Historia.ro.

Cu toate că jocurile de noroc au fost interzise în Europa în anul 1254, fiind vizate în special jocurile de cărți, jocul de table a fost o excepție în Franța, Italia, Spania, Elveția și Olanda, deoarece mizele erau mici. Astfel, tablele au fost foarte răspândite în această perioadă și au devenit unul dintre cele mai populare jocuri de noroc, alături de ruletă, cărți și zaruri.

Începând cu secolul al XIV-lea, tablele moderne au apărut în Europa, fiind decorate cu elemente religioase. Au fost redactate și mai multe manuscrise cu regulile jocului. În timpul perioadei Elisabetane, backgammon-ul a cunoscut o răspândire semnificativă.

Există mai multe teorii cu privire la etimologia denumirii "backgammon". În Țara Galilor, termenul "bach" înseamnă "mică", iar "cammaun" înseamnă "luptă". În limba engleză medievală, "baec" înseamnă "înapoi" și "gamen" înseamnă "joc", ambele făcând referire la faptul că scopul jocului este de a-ți întoarce piesele acasă și de a "întoarce" piesa adversarului atunci când aceasta este atacată.

Backgammon-ul a fost introdus și în America, unde Thomas Jefferson îl juca în timp ce redacta Declarația de Independență. În ciorna declarației se găsesc chiar și însemnări despre numărul de partide de table câștigate și pierdute.

În Franța, jocul de table a primit și numele de "tric trac", o denumire care reproducea sunetul făcut de piesele de joc care erau mutate pe tabla de joc. Tribunalul de Paris considera acest joc ca fiind "nobil și distins". Primul turneu de table a avut loc abia în anul 1964, în Bahamas, sub inițiativa prințului Alexis Obolensky. Ideea turneelor de table s-a răspândit rapid în Las Vegas, Londra și Estoril. În prezent, backgammon-ul a intrat în era digitală, cu cele mai multe partide jucate online.

Table este un joc de strategie care implică două persoane. Pentru a putea juca, jucătorii trebuie să știe cum sunt numerotate cele 12 triunghiuri de pe tabla de joc. Fiecare jucător are douăsprezece triunghiuri, cu numerele de la 1 la 24, în funcție de câștigător și adversarul său. De asemenea, fiecare jucător primește câte 15 puluri de o culoare.

Pulurile trebuie aranjate într-un anumit mod înainte de începerea jocului. Astfel, 2 puluri se pun pe triunghiul cu numărul 24, 5 puluri pe triunghiul cu numărul 13, 3 puluri pe triunghiul cu numărul 8 și 5 puluri pe triunghiul cu numărul 6.

Jocul începe prin aruncarea zarurilor de către fiecare jucător. Jucătorul care obține cea mai mare valoare pe zar va începe jocul. Acesta va arunca ambele zaruri și va face prima mutare în funcție de suma obținută. Mutările se fac în funcție de numerele de pe zaruri, adică jucătorul poate muta o piesă cu suma obținută pe zaruri sau poate muta două piese diferite, în funcție de cum aruncă zarurile.

Dacă un jucător obține dublă (adică ambele zaruri au aceeași valoare), acesta va face patru mutări în loc de două. De exemplu, dacă jucătorul obține dublă 6, el va putea muta o piesă de patru ori câte 6 spații.

Dacă un triunghi este ocupat de două sau mai multe piese ale aceluiași jucător, adversarul nu poate muta piesele pe acel triunghi. În schimb, el va trebuie să arunce un zar suficient de mare pentru a sări peste piesele adversarului.

Dacă un triunghi are doar o singură piesă, acesta este considerat descoperit. Dacă un jucător trece prin acest triunghi sau se oprește pe el și adversarul are o piesă descoperită pe acel triunghi, jucătorul elimină temporar piesa adversarului din joc. Pentru a aduce din nou piesa în joc, adversarul trebuie să arunce zarul cu numărul corespunzător și să plaseze piesa pe un spațiu liber în casa adversarului.

Când jucătorii și-au adus toate piesele în casa lor, pot începe să scoată piesele din joc, în funcție de numărul de pe zaruri. Chiar dacă un jucător și-a dus toate piesele în casă, el tot trebuie să mute piesele adversarului conform sumelor obținute pe zaruri.

Un "marț" la jocul de table reprezintă câștigarea a trei linii sau două linii și un ultim triunghi ocupat de către jucător. Acesta este unul dintre obiectivele principale ale jocului și este un moment cheie în desfășurarea partidei. Iată care sunt cele trei tipuri de Marț la jocurile de table:

"Marț" simplu presupune că reușești să aduci toate piesele în siguranță în casa ta și să le scoți pe toate, înainte ca adversarul să scoată măcar o piesă din casa sa. Această situație este punctată dublu, adică valorează două linii.

"Marț" tehnic înseamnă că reușești să aduci toate piesele în casa ta și să le scoți pe toate, chiar dacă adversarul mai are piese în casa ta sau piese eliminate care așteaptă să reintre în joc prin norocul obținerii unui număr potrivit pe zar. Acest tip de "marț" valorează trei linii.

"Marț" tehnic românesc este o versiune inventată de jucătorii români și constă în aducerea tuturor pieselor în casă și scoaterea lor înainte de adversar, însă, în același timp, trebuie să păstrezi pe fiecare din cele șase triunghiuri ale casei câte două piese. "Marț"-ul românesc valorează, de asemenea, trei linii.