Cum au votat mulți dintre cei 10 milioane de români de la sate. „Din ce e compus Parlamentul? Din prim-miniștri, miniștri”

Alegătorii tineri sunt extrem de puțini, iar cei bătrâni au ajuns cu greu la secții. În unele sate din Argeș și Teleorman, oamenii se încălzesc cu speranțe.

„E foarte bine. Nu ai canalizare, nu ai gaze. Și lumina, dacă bate vântul, se oprește. Eu am zis că ați venit cu lemne, dar sunteți cu camera” spune un sătean.

La fiecare nouă votare, tabelul cu numele votanților se scurtează: „În anii 70, aveam 2. 800 de locuitori. Și acum, 800-900”, explică acesta.

Sătenii, învățați cu sărăcia și greul, au devenit inventivi. Urna mobilă e o cutie de plastic, pentru alimente. În aceste cabine au fost puse bănci, cu tot cu scaune.

Citește și

Rezultate alegeri parlamentare. UDMR a câştigat în judeţul Harghita cu peste 88% dintre voturile exprimate

Reporter: Și ce face omul, se așează în băncuță?

Sătean: „Nu, pune buletinul doar”.

Reporter: Cum, așa, cocoșat?

Sătean: „Exact așa!”

Alegătorii se întind așadar… cât îi ține perdeaua. În alt sat, dintr-o masă și o perdea s-au făcut 3 cabine!

Când faci economie, tai de unde se poate. Și lungime, și densitatea perdelei. Secțiile sunt găzduite în grădinițe și școli. În acest caz, școala veche folosește drept toaletă în aer liber, pentru votanții sosiți direct de la cârciumă. Comisia stă cu o roabă cu lemne, la ușa clasei.

Oamenii mari află surprinși în ce condiții își crește statul român viitorul: „Cum mă spăl, așa? La butoi, la școală… superb!”

Curțile în care se joacă cei mici par părăsite. Arbori tăiați, leagăne rupte...

-Aici e grădinița, nu?

-Da.

-Adevărul e că ai cu ce te juca. Cu anvelope.

Pe lista dorințelor pentru aleși sunt alte priorități. „Ne dă pensii mai mari, mai ieftin lumina, mai ieftin zarzavaturile, astea, morcovi…”

În 10 secții de vot, am găsit doar un tânăr sub 30 de ani.

Reporter: Din ce e compus Parlamentul?

Tânăr: „Din prim miniștri, miniștri…”

Chiar fără diacritice, tânărul votant crede că știe și cine formează puterea executivă a statului.

Reporter: Și Guvernul?

Tânăr: „Deputați.”

Nu este singurul!

-Ce așteptări aveți?

-Un guvern mai bun.

-Guvern?

-Da.

Bunicii - mulți cu nepoți și copii în altă parte a lumii, se gândesc, apăsând ștampila pe buletinul de vot, la bătrânețea lor: „Să fie liniștită, să ai ce mânca!”

Și totuși, mulți își amintesc timpuri când buletinul de vot prezenta un singur partid: „Puteai să te duci, puteai să nu te duci, tot aia ieșea. N-aveai nicio putere atunci” iși aduce aminte o alegătoare în vârstă.

Așa că vin cuminți să pună ștampila. Participă la jocul politic, fără să știe regulile.  

-Ce rol are Parlamentul?

-Asta nu mă întrebați…

(...)  

-Pe care am nimerit și io!

-Așa ați ales?

-Da!

(...)

-Ce vreți cu votul dvs?

-Eu nu vreau nimic.

La polul opus, un alt alegător, dornic să împace pe toți: „N-am făcut nicio socoteală, să fie toată lumea mulțumită!”

Singurul semn al zilei naționale e o coroană proaspătă din flori de plastic, așezată la monument. în comuna Orbeasca.

Politica înseamnă, și pentru cei născuți și crescuți la țară, să pornești de undeva și să ajungi unde dorești. Noi știm de unde am plecat, dar nu știm unde am ajuns.

În cele 10 secții vizitate de noi, au fost numai două dovezi că satul românesc se înnoiește. O tablă inteligentă, care arăta situația votului, pretutindeni în țară.