”Salvați copiii României”. Reacția unui băiat nevoiaș când mama îi spune că îl iubește
Campania ”Salvați copii României” a prezentat marți cazul unei fete de 16 ani care își crește frații cât mama este la muncă. Din acest motiv a rămas și repetentă, iar acum este în clasa a 7-a.
Daniela, mama adevărată, a făcut patru copii cu trei bărbaţi diferiţi, despre care nu mai ştie nimic.
Sătulă de bătăi, femeia şi-a luat copiii şi s-a stabilit în comuna Scundu. Trăieşte doar din alocaţiile lor, aşa că opţiunile de cămin pentru familie s-au limitat la o casă dărăpănată, pentru care plăteşte 70 de lei pe lună.
Alexandru, cel mai mare dintre băieţi, a început să trudească. Merge cu ziua la muncă, în sat. Aşa l-a cunoscut pe Ovidiu, unul dintre tinerii problemă din localitatea Scundu, care a abandonat scoala încă din clasa a cincea. El l-a convins și pe Alex să renunţe.
Pe lângă insistenţele mamei de a nu abandona scoala şi cei de la World Vision România au preluat rapid cazul. Alex a fost cooptat într-o tabără de vară şi, din când în când, un psiholog îl vizitează acasă. I-am cerut şi noi sprijinul, pentru a sta alături de băiat atunci când vorbim cu mama. A fost momentul în care puştiul şi-a deschis sufletul. Momentul poate fi vizionat la minutul 5:00.
Daniela Chituc: ”Te iubeşte mami pe tine, dacă nu îl iubeam, nu mă răzbăteam pentru el în viaţă.”
Psiholog: ”Și Alex o iubeşte pe mami, aşa-i? Bravo. Foarte frumos. Să-i spuneţi mai des lucrul ăsta. Are multă nevoie de dumneavoastră.”
Daniela Chituc: ”Da.”
Psiholog: ”Eu îl cunosc pe Alex, l-am avut în tabără şi mi-am dat seama că îi lipseşte lucrul ăsta, nu întâmplător am abordat acum subiectul ăsta. Am căutat să fac asta. Eu am avut mai multe discuţii cu el şi mi-am dat seama că îi lipseşte afecţiunea. Acum înţeleg că dumneavoastră aveţi afecţiune, dar nu o manifestaţi. Știţi cât de important e? Și aşa sunt destule probleme, sărăcie, de ce să nu vă faceţi viaţa mai frumoasă doar cu două cuvinte “te iubesc”. Știţi cât de mult contează? Înseninează sufleţelele astea. Uitaţi-vă la el că are ochişorii ăştia frumoşi îi avea plini de lacrimi.”
Copilul pare să înţeleagă că şansa de a trăi mai bine i-o aduce doar mersul la şcoală. Pe moment şi-a dat corigențele şi şi-a reluat activitatea.
