"Ma rog la poza ei si imi cer iertate". De un an de zile parintii Alexandrei traiesc chinuiti de sentimente greu de imaginat
1 an de la Colectiv. Se spune ca nu exista o durere mai mare decat cea a unui parinte care isi pierde copilul.Tragedia Colectiv a distrus 64 de familii si a lasat in in urma rani care nu vor mai putea fi vindecate.
De un an incoace parintii tinerilor care au pierit in urma incendiului din club sunt chinuiti de sentimente greu de imaginat.
Vorbesc cu niste fotografii si scriu mesaje disperate catre cer. Iar pe pamant se lupta ca vinovatii sa fie pedepsiti.
Avea 26 de ani. Era inzestrata cu o frumusete aparte, iar in ochi i se putea citi dragostea de viata. Alexandra Matache sau Alexis, cum ii placea sa i se spuna, era barmanita in Colectiv.
Visa sa cante si sa picteze. Dar trupul ei firav nu a rezistat in fata focului si a unui fum extrem de toxic. A murit la doua zile de la incendiu si a lasat in urma doi parinti coplesiti de durere.
Acestia acuza statul roman de uciderea copilului lor si vor sa se faca dreptate.
"Nu va suparati, am si eu nevoie de o informative. Fiica mea a fost adusa aici sau la arsi, nu stiu. Am o rugaminte. Asteptati 5 minute, urmeaza sa aduca cativa raniti"
Disperarea, neputinta si groaza au marcat in noaptea incendiului inimile a sute de parinti.
Cristina Matache, mama Alexandrei: “Doamne, sa fie, Doamne. Cred ca m-am rugat non-stop. Non-stop ma rugam sa o gasesc si sa fie doar putin arsa la un deget..si cand am ajuns acolo, nimic din ce ma gandeam eu nu era. A fost groaznic si este in continuare. Stiu ca asa va fi in continuare."
Alexandra Matache, Alex, asa cum ii spuneau apropiatii, lucra de putin timp ca barmanita in Colectiv. Avea doar 26 de ani si era singurul copil al familiei.
Mama Alexandrei: “De sambata nu mai voia sa se duca. Vineri seara era ultima tura".
Din pacate, chiar a fost ultima tura pentru multi tineri care lucrau la bar in acea noapte.
Pe Alexandra, parintii au gasit-o dupa ore de cautari, la Spitalul Bagdasar Arseni.
Mama Alexandrei: “Parul ars, intubate. O doamna asistenta mi-a zis: stati linistita, ca ea nu este chiar asa de grav fata de altii. Dar eu am fost ingrozita".
Ca mama, simtea ca ceva groaznic se intampla cu copilul sau. A avut arsuri pe caile respiratorii, iar organele au inceput sa cedeze, rand pe rand. Duminica, la doar doua zile distanta, a venit vestea teribila.
Alex iubea viata si oamenii. Terminase Jurnalismul si lucrase ca barmanita in centrul istoric pentru ca nu isi gasise un loc de munca in domeniul comunicarii. Apoi, dupa o vara in care cautarile esuasera din nou, s-a intors tot la un bar, dar in Colectiv.
Mama Alexandrei: “Am dus-o noi o data si chiar i-am spus sotului: Ah, bine ca nu mai e acolo in centrul vechi, ca acolo stateam cu o teama de cutremur".
Colectiv, a fost, insa, clubul mortii.
Mama Alexandrei: “Oamenii astia care au facut nenorocitul asta de bar cred ca nu s-au gandit nicio clipa la vietile oamenilor, cred ca s-au gandit numai la bani. Nu stiu pana la urma ce fel de fum. I-a nenorocit practic, i-a gazat acolo".
"Inca o usa, minima siguranta, nu au avut absolut nimic, geamuri zidite, nimic, cum de functionau? Cum nu i-a controlat nimeni? Probabil ca la noi in tara mai e o vorba - las ca merge. Uite ca de data asta nu a mai mers si a fost nevoie sa moara atatia copilasi si sa fie mutilate pe viata", spune mama tinerei.
“In termenii zonei este un club de rockeri, aviz are, din verificarile care le-am facut are toate avizele. Indeplinea conditiile, cel putin in ceea ce priveste primaria Sectorului 4”.
O declaratie pe propria raspundere, conform careia localul ar fi fost destinat pentru 80 de oameni si nepasarea tuturor celor care ar fi trebuit sa il verifice au dus la o tragedie.
A doua zi dupa incendiu, primarul Piedone continua sa ne uluiasca. Inspectorii sai fusesera in control la Colectiv cu 10 zile in urma. Dar nu in club, ci intr-o camera goala.
Cristian Popescu Piedone – 31 OCTOMBRIE
"- Am fost, de exemplu, si am gasit cu 10 zile in urma activitate cu personal necalificat
- Aici?
- Aici.
- Si i-ati lasat sa functioneze in continuare?
- Le dai amenda, iti platesc si ii pui in legalitate. Le spui: Domne, venim inca o data, e inca o problema si programul inspectorilor, aceste activitati se desfasoara pe timp de noapte. Multe institutii de control isi incheie portile la orele 16.30 , iar controlul si noi primaria l-am efectuat pana in orele 16.30, ni s-a pus la dispozitie actele intr-o incapere goala."
Mama Alexandrei: "Intreg sistemul e vinovat pentru ca copilasul meu la 26 de ani, cand trebuia sa fie fericita, sa se casatoreasca, trebuia sa aiba copii, eu trebuia sa am nepoti. Eu n-o sa pot sa traiesc lucrurile astea, eu nu mai am cum. Eu nu mai am nimic. Durerea este atat de mare, atat de sfasietoare, iti arde sufletul pe dinauntru incat ma intreb de ce n-am innebunit".
Zi de zi, parintii Alexandrei se lupta pentru supravietuire.
Mama Alexandrei: "Ma rog la poza ei si in primul rand imi cer iertare. Imi cer iertare ca n-am putut. Atata neputinta am avut si am in continuare, incat ma invinovatesc. Ma invinovatesc ca nu am putut sa o ajut, nici macar nu am avut sansa sa o ajut. "
In urma fiicei lor au ramas doar amintirile. Camera Alexandrei a ramas asa cum o lasase vineri, pe 30 octombrie 2015.
"Astea le-am gasit in rucsac. Portofelul, spray-ul, o bombonica, ochelarii si cheile. Asta a fost in rucsacul ei pe care ni l-au dat ei. Ca atat ne-au dat. Rucsacul."
Pe pereti sunt asternute gandurile si visurile unui copil.
Iar pe birou se afla meniul din Colectiv, pe care abia incepuse sa il invete.
Alexandra ar fi trebuit sa aiba acum 27 de ani. Sa deseneze si sa cante, asa cum visa. Sa mearga la festivaluri de muzica si sa se bucure alaturi de prietenii sai.
"I-am scos din haine si acum trebuie sa le pun in 4 cutii ca sunt 4 fete. 4 prietene".
La un an de la Colectiv, parintii nu au primit raspunsuri la niciuna dintre intrebarile care ii macina, zi de zi.
De ce a trebuit sa se intampla asta unui copil care nu a facut rau nimanui? De ce acel local functiona in acele conditii? De ce vinovatii se afla in libertate?
Mama Alexandrei: "Chiar vreau sa se faca dreptate. Vreau ca toti cei vinovati sa fie pedepsiti, iar statul roman, ca si el este partas la nenorocirea asta, sa plateasca. As vrea sa traiasca o secunda din viata pe care o traiesc eu de un an de zile. Atat. Nimic mai mult. O secunda. Cred ca s-ar tavali de durere si de suferinta".
In lipsa ei, parintii au mers vara aceasta in locurile pe care copilul lor le iubea: la mare, in Vama si la Festivaluri de muzica. Cu speranta ca o vor simti din nou printre ei.
"Pe iarba era asa…un grup mare, cred ca erau vreo 20-30. Am simtit ca mor. Am simtit ca imi vine rau! Pentru ca ea nu mai era acolo!"
