România, condamnată la CEDO pentru lipsa unor măsuri în cazul unui copil agresat de tatăl său

UPDATE 16.30: Violenţa împotriva copiilor nu poate fi acceptată sub nici o formă, chiar dacă în unele familii e folosită că metodă de disciplină.

Aşa sună verdictul Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a obligat statul român să plătească daune morale în valoare de 10.000 de euro, unui copil agresat de tatăl lui, încă de când avea trei ani.

CEDO consideră că ţara noastră nu a reuşit să-l protejeze pe băieţel, deşi mama să făcuse plângeri nenumărate împotriva tatălui violent.

De la naşterea băieţelului şi până la divorţul părinţilor, mama copilului a făcut nu mai puţin de patru plângeri la poliţie, în care descria cum tatăl îşi chinuie propriul copil. Abia la a cincea plângere, poliţia a început să cerceteze serios cazul de abuz.

Citește și

CEDO a condamnat Romania la plata a 9.600 de euro. Ce a reclamat o femeie cu patru copii, agresata de sot

„Al treilea război mondial a început”. Valeri Zalujnîi, ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie și fostul comandant al armatei, declarații

Numai că povestea tristă nu avea să se oprească aici. Doi ani a durat ancheta procurorului, apoi, când s-a ajuns la tribunal, prima instanţă l-a achitat pe tatăl bătăuş.

La apel, bărbatul a fost condamnat, totuşi, la un an de închisoare cu suspendare şi cu decăderea din drepturile părinteşti pentru doi ani.

CEDO nu a putut accepta faptul că, timp de opt ani, copilăria băiatului s-a desfăşurat mai mult în tribunale şi a constatat că statul român nu şi-a făcut datoria de a-l proteja pe micuţ. Acum, după ani de zile, vine şi reparaţia morală, din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Cum a ajuns cazul la CEDO

România a fost condamnată marţi la CEDO pentru încălcarea dreptului de a nu fi supus torturii şi a dreptului la un proces echitabil din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, constatând că autorităţile române nu au luat măsuri pentru protejarea unui copil agresat de către tatăl său şi nici pentru aplicarea unor pedepse suficient de aspre pentru a descuraja agresiunile asupra minorilor. În România, mama copilului s-a judecat timp de opt ani ca să demonstreze relele tratamente aplicate de tată minorului, potrivit APADOR-CH, relatează news.ro.

Cazul D.M.D contra României a ajuns în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în 2013, după ce în ţară mama copilului se judecase timp de opt ani ca să demonstreze relele tratamente aplicate de tată minorului. Curtea a constatat că autorităţile statului nu au făcut nimic pentru protecţia copilului în vârstă de trei ani la data primei reclamaţii a mamei, că poliţia a avut nevoie de patru plângeri ca să ia măsuri, iar justiţia română a decis că tatăl nu a fost atât de agresiv cu copilul încât să-i dea o pedeapsă mai mare de un an cu suspendare, potrivit APADOR-CH, care a reprezentat la CEDO acest caz.

D.M.D s-a născut în 2001, iar părinţii lui au divorţat în 2004. Înainte de divorţ, mama a semnalat agresiunile soţului la un hotline al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului din Bucureşti. Autorităţile au declarat că au „monitorizat cazul”, copilul fiind inclus într-un program de consiliere psihologică începând din 2004. În pofida monitorizării, comportamentul tatălui a continuat, astfel că mama a depus patru plângeri la Poliţia Bucureşti (în martie, aprilie, mai şi iunie 2004) şi abia la cea de-a cincea poliţia a înaintat dosarul către procuror, după ce a audiat mama şi mai mulţi martori din centrul maternal în care fusese internată cu copilul.

Ancheta procurorului a durat doi ani (2005-2007), timp în care au fost audiaţi martori şi s-a făcut o expertiză, care a demonstrat că minorul a suferit traume din cauza comportamentului agresiv al tatălui. Pentru că în primă instanţă tatăl a negat că şi-ar fi bătut fiul, tribunalul l-a achitat, în 2008, motivând> "comportamentul nepotrivit ocazional al tatălui nu a fost suficient de sever ca să constituie o infracţiune”.

În apelul făcut de mamă în 2009, instanţa l-a audiat şi pe copil, care a declarat că tatăl său l-a lovit, l-a încuiat într-o debara întunecoasă, că a aruncat apă pe el în timp ce dormea, că adesea era agresiv şi cu mama lui, cu bunica sau mătuşa maternă şi că nu vrea să îşi întâlnească tatăl pentru că îi e frică de el.

Condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare de a doua instanţă, tatăl a făcut apel, cerând şi o examinare a copilului de către un medic legist. În urma readministrării tuturor probelor, Curtea a constatat că „faptele tatălui nu pot fi considerate pedepse fizice izolate, sau aleatorii pe care părinţii le pot administra copiilor lor minori, ci că au fost grave şi i-au provocat copilului probleme de ataşament”. Pedeapsa pentru tată a fost de un an cu suspendare şi interzicerea drepturilor părinteşti pe doi ani.

CEDO a constatat că în acest caz a fost încălcat articolul 3 din Convenţia Europeană (nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor inumane şi degradante), că autorităţile române nu au luat măsuri pentru protejarea copilului şi nici pentru aplicarea unor pedepse suficient de aspre pentru a descuraja agresiunile asupra minorilor.

Curtea a constatat că ancheta a fost prea lungă şi ineficientă şi că durata procedurilor judiciare a fost şi ea excesivă. Guvernul român a motivat că durata mare a procedurilor şi a procesului s-au datorat grijii de a nu comite vreo eroare judiciară.

România va trebui să-i plătească copilului 10.000 de euro daune morale.

Decizia Curţii Europene a avut şi câteva opinii concurente, una dintre ele cerând măsuri concrete şi mai dure pe care statele sunt obligate să le ia în astfel de situaţii:
"Calvarul reclamantului în instanţele româneşti a durat între iulie 2004 şi noiembrie 2012. Copilul avea 3 ani când a început şi aproape unsprezece când a terminat. Toată copilăria i-a fost dominată de procedurile penale. Autorităţile nu au luat nicio măsură în privinţa primelor patru plângeri penale depuse de mama solicitantului. Odată ce au decis să reacţioneze, le-a luat aproape trei ani şi jumătate pentru a finaliza ancheta într-un caz de abuz asupra copiilor, iar procedura în ansamblu a durat mai mult de opt ani pe trei niveluri de jurisdicţie. Faptul că făptuitorul a fost condamnat în cele din urmă şi i sa acordat o pedeapsă cu suspendare de un an de închisoare nu compensează lipsa de diligenţă în conducerea cazului şi nici nu duce la concluzia că ancheta privind acuzaţiile de maltratare a unui copil vulnerabil a fost eficace. Statele membre ale Consiliului Europei au o obligaţie pozitivă de a interzice toate formele de violenţă împotriva copiilor şi de a investiga, de a urmări în justiţie şi de a pedepsi pe cei responsabili de astfel de violenţe. Această pedeapsă ar trebui să fie suficient de severă pentru a acţiona ca un factor de descurajare, aşa cum prevede Convenţia privind prevenirea şi combaterea terorismului".
 

Articol recomandat de sport.ro

Tragerea la sorți pentru preliminariile CM 2026, simulată! Cu cine a picat România în grupa de 5