CCR a hotarat ca un articol din Codul Penal, privind arestul la domiciliu, este neconstitutional
Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) a decis joi, cu unanimitate de voturi, ca dispozitiile art. 222 din Codul de procedura penala privind durata arestului la domiciliu sunt neconstitutionale.
"Curtea a constatat ca, prin omisiunea legiuitorului de a reglementa in cuprinsul acestui articol termenul si durata maxima a masurii preventive a arestului la domiciliu luate in procedura de camera preliminara si in cursul judecatii in prima instanta, sunt incalcate dispozitiile constitutionale cuprinse in art.23 - libertatea individuala, art.25 - libera circulatie, art.26 - viata intima, familiala si privata, art.39 - libertatea intrunirilor, art.41 - munca si protectia sociala a muncii si, respectiv, in art. 53 - restrangerea exercitiului drepturilor sau libertatilor fundamentale", se arata intr-un comunicat al CCR, potrivit Agerpres.
Curtea a luat in dezbatere joi exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 222 din Codul de procedura penala - Durata arestului la domiciliu, care au urmatorul continut: "(1) In cursul urmaririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durata de cel mult 30 de zile. (2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, in cursul urmaririi penale, numai in caz de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile. (3) In cazul prevazut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. (4) Judecatorul de drepturi si libertati este sesizat in vederea prelungirii masurii de catre procuror, prin propunere motivata, insotita de dosarul cauzei, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia".
De asemenea, art. 222 din Codul de procedura penala mai prevede: "(5) Judecatorul de drepturi si libertati, sesizat potrivit alin. (4), fixeaza termen de solutionare a propunerii procurorului, in camera de consiliu, mai inainte de expirarea duratei arestului la domiciliu si dispune citarea inculpatului. (6) Participarea procurorului este obligatorie. (7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin incheiere motivata. (8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei. (9) Durata maxima a masurii arestului la domiciliu, in cursul urmaririi penale, este de 180 de zile. (10) Durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu nu se ia in considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale".
Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantelor care au sesizat Curtea Constitutionala.
Articol din Legea combaterii evaziune fiscale, neconstitutional
Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) a decis joi, cu majoritate de voturi, ca dispozitiile art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale sunt neconstitutionale.
Art. 6 din legea amintita are urmatorul continut: "Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 6 ani retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa".
Potrivit unui comunicat al CCR, judecatorii au constatat ca legea nu defineste notiunea de "impozite sau contributii cu retinere la sursa", astfel ca norma care incrimineaza infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art.6 din Legea nr.241/ 2005 nu intruneste conditiile de claritate, previzibilitate si accesibilitate, incalcand prevederile constitutionale cuprinse in art.1 alin. (5) care consacra principiul legalitatii
