Tatal vicecampioanei olimpice Corina Caprioriu si-a mai pus o dorinta: „Vreau nepoti judokani”
Cea mai de preţ amintire a lui Nicolae Căprioriu este costumul de judo pe care i l-a cumpărat fiicei sale în urmă cu 20 de ani.
După 20 de ani de muncă, sportiva din Lugoj, Corina Căprioriu, a primit răsplata pe care o visa: o medalie la Jocurile Olimpice. A pierdut finala de la categoria sa (57 kg), dar şi medalia de argint este un motiv întemeiat pentru ca părinţii ei să fie cei mai mândri lugojeni în aceste zile.
În ciuda succesului de care se bucură fiica lor şi, mai nou, a recompenselor materiale consistente, viaţa soţilor Căprioriu nu s-a schimbat foarte mult. Mama Corinei (Elena) îl îngrijeşte de câţiva ani pe un bătrân din vecini, iar tatăl s-a angajat ca paznic de noapte, pentru a câştiga nişte bani pe lângă pensia lui de 500 de lei. „Nu ştiu ce maşină va primi pentru medalie şi nici nu o întreb niciodată lucruri din astea. Are deja o maşină, un BMW din 2006. Cu banii să facă ce vrea ea, noi nu îi cerem nimic. Nu mă bag şi nu îi dau niciun sfat, că e munca ei”, a spus tatăl sportivei.
„Peste patru ani îi va cânta imnul”
Părinţii Corinei au urmărit cu sufletul la gură finala probei de judo (57 kg). Sunt dezamăgiţi de ce s-a întâmplat în finalul meciului, dar nu dau vina pe arbitri. „Sunt foarte mândru de fata mea, nu am cuvinte să vă spun cât sunt de mândru. Nu cred că a fost furată, a fost greşeala ei. S-a prea ambiţionat. Tot aşa era de când era mică, era nerăbdătoare. Era ca o viperă, iute-iute. Orice lucru îi plăcea să îl facă în fugă. Dar nu-i nimic, eu zic că peste patru ani o să-i cânte imnul, va lua medalia de aur. Am încredere în ea, ştiu ce poate. Trebuia să-i cânte şi acum, dar asta este, mai aşteptăm patru ani”, a declarat, cu zâmbetul pe buze şi foarte emoţionat, tatăl campioanei europene la judo de anul trecut.
Făcea ordine în autobuzul de școală
Corina are doi frați, Cosmin (31 de ani) și Răzvan (29 de ani). Ea e sora mai mică, dar nu a avut niciodată nevoie să fie protejată de ei. „Fraţii ei mai mari erau la judo. Au luat-o şi pe ea, când avea şase ani. Până la urmă, ei s-au lăsat şi ea nu. Era destul de cuminte, dar mai făcea şi năzbâtii. Când mergea la şcoală, făcea ordine în autobuz. Nu mişca nimeni. Îmi mulţumea zilnic vecinul, şofer pe autobuzul care o ducea la şcoală. De bătut nu se prea bătea, doar cu fraţii”, povestește amuzat tatăl sportivei.
O casă plină cu medalii
Apartamentul părinților Corinei este plin cu medalii. ”Nevastă-mea le-a numărat odată. Sunt 190. De fiecare dată când vine acasă de la lot aduce și câteva premii cu ea”, spune Nicolae căprioriu, ținând în mână trofeul de campioană europeană a Corinei, care s-a apucat de judo la șase ani și a plecat de acasă, la Cluj, când avea doar 13 ani. „A venit domnul Berceanu după ea, la noi acasă şi ne-a spus că viitorul ei va fi în judo. A avut încredere în ea încă de pe atunci. De atunci, o vedem rar, când îi dă drumul de la lot, de Paşti, de Crăciun sau Revelion...”, spune unul dintre cei mai mândri dintre lugojeni.
Logodită cu un luptător
La Cluj, Corina l-a cunoscut pe Ștefan Gheorghiță, membru al lotului național de lupte libere. Deasupra patului din camera Corinei, stă un portret al sportivului originar din București, plecat și el de mic de acasă. ”E logodnicul ei. Se înțeleg foarte bine. Putea fi și el la olimpiadă, dar și-a rupt piciorul într-un meci cu un mongolez”, ne spune tatăl vicecampioanei olimpice. Dintre toate obiectele din casă care îi amintesc de Corina, cel mai de preț pentru el este kimono-ul pe care i l-a cumpărat când a dat-o pentru prima dată la judo, la vârsta de șase ani. ”Îl păstrez, nu îl dau pentru nimic în lume. Sper să îl îmbrace un nepot sau o nepoată de-a mea. De la cei doi băieți am deja câte un nepot, aștept unul și de la ea”, a spus Nicolae Căprioriu.
Bătaia e ruptă din Rai
Mama Corinei, Elena, a fost cea care a convins-o să nu se lase de judo printr-o metodă mai puțin ortodoxă. „Când avea 12 ani, a vrut să se lase. Două prietene de-ale ei s-au lăsat de judo şi a vrut şi ea să se lase. În loc să meargă la antrenament, stătea prin parc, până când a aflat nevastă-mea. Ea s-a dus de câteva ori după ea în parc şi o bătea, ca s-o ducă înapoi la antrenament. Se pare că i-a prins bine. Eu nu am bătut-o niciodată, nu am putut, e singura mea fată”, a povestit tatăl sportivei.
