Reprezentare a unui OZN in cel mai vechi monument din Cetatea Sighisoarei. "Este in pictura unei scene religioase". FOTO
Cel mai vechi monument din Cetatea Medievala a Sighisoarei, Biserica Manastirii, datand din secolul a XIII-lea, adaposteste reprezentarea a ceea ce astazi se numeste Obiect Zburator Neidentificat (OZN).
"Biserica Manastirii este cel mai vechi monument din Sighisoara, dateaza din secolul XIII. In secolul al XVII-lea sufera de pe urma unui puternic incendiu, toata biserica arde, este refacuta si atunci sunt adaugate o serie de picturi cum ar fi altarul, iar breslele isi vor pune, la randul lor, insemnele in locurile in care aveau bancile. Cu aceasta ocazie apar si o serie de reprezentari mai mult stilizate.
Biserica este una evanghelica si rolul imaginii este unul secundar sau putin reprezentativ. Intr-adevar, in sacristia bisericii exista o pictura cu o scena religioasa, care reprezinta un nor - probabil ca este vorba de ridicarea lui Ilie catre cer - care seamana cu o calota si poate duce la o reprezentare mult mai moderna, care sa ne duca cu gandul la un OZN. Dar este vorba despre viziunea artistului de la acea vreme care a facut acest triptic.
Posibil sa fi fost un artist sighisorean, deoarece Sighisoara a avut in secolul al XVIII-lea cateva ateliere de tamplarie de arta, oameni care faceau atat altare pentru bisericile protestante, cat si mobilier orasenesc pictat", a declarat Nicolae Tescula, directorul Muzeului de Istorie din Sighisoara.
El a spus ca viziunea pare indrazneata si tine probabil de conceptul baroc, fiind vorba despre o pictura aparuta in secolul XVIII, fiind considerata "o idee interesanta".
"Sincer, eu am vazut demult tripticul, nu prea i-am dat importanta, dar cu ocazia vernisajului unei expozitii cineva de la Biserica Manastirii mi-a spus ca acesta parca e un OZN. Multi spun ca e un OZN, seamana, e o viziune a unui artist. Sunt ca desenele lui Leonardo da Vinci, poti sa le interpretezi", a aratat Tescula.
Biserica Manastirii detine si primul izvor scris cu referire la Sighisoara, actul de atestare al orasului din 1298, un act emis de Papa Bonifaciu al VIII-lea.
Potrivit directorului Muzeului de Istorie a Sighisoarei, Biserica Manastirii a fost initial o manastire dominicana si in 1298 Papa Bonifaciu al VIII-lea 'intareste fratilor dominicani din Sighisoara dreptul de a acorda indulgente'.
"Cu aceasta ocazie apare prima denumire a orasului, probabil orasul fondat cu 50-60 de ani mai devreme, de altfel si cronicarii orasului mentioneaza ca in jurul anului 1180 - 1191 este fondat orasul. Prezenta unei manastiri si a ordinului dominican arata ca deja localitatea era mare. Nu avea inca statut de oras, statutul de oras il dobandeste in 1337, cand primeste denumirea de civitas, ulterior devine oras regal. Biserica Manastirii a fost initial o manastire dominicana, pana la adoptarea reformei de catre sasi, ulterior devine, cum este si astazi, biserica evanghelica, si ceea ce pastreaza este doar denumirea - in limba germana Klosterkirche, adica Biserica Manastirii", a aratat Nicolae Tescula.
Biserica Manastirii este situata in mijlocul Cetatii Medievale, este o biserica parohiala transformata dupa ce a ars de doua ori, iar din acest motiv interiorul acesteia cuprinde un amalgam de stiluri: biserica este construita in stil gotic, in aceasta se mai pastreaza un vechi ancadrament din perioada Renasterii la una dintre usi, iar in urma ultimei remodelari, in secolul al XVII-lea, dupa incendii, altarul si orga au fost construite in stil baroc. Din acest motiv aproape toate stilurile epocii medievale si ale epocii premoderne sunt combinate in cadrul bisericii.
Biserica Manastirii este importanta si prin faptul ca detine numeroase covoare orientale de rugaciune, a doua colectie din tara dupa cea de la Biserica Neagra din Brasov.
"Dupa adoptarea reformei de catre sasi, multi dintre comerciantii care ajungeau in Orient - si prezenta covoarelor in toate bisericile evanghelice din oras arata legatura pe care Transilvania o avea cu partile orientale, comertul est-vest care se crea si era dezvoltat in epoca - dupa ce se intorcea cu bine dintr-o astfel de calatorie, care putea sa dureze si o jumatate de an, dona bisericii un covor. Covorul era si atunci valoros si biserica putea, prin vanzarea lui ulterioara, sa obtina bani pentru reparatii sau alte lucrari. Ei fiind protestanti nu se permitea aducea de odoare, de icoane, de statui si asa mai departe, si atunci comerciantii au apelat la aceste covoare pentru a multumi Divinitatii ca au scapat cu bine dintr-un voiaj de calatorie", a mai spus Nicolae Tescula.
