Povestea de viaţă a lui Alex Bologa, al doilea campion paralimpic din istoria României. Cum a orbit la doar 6 ani

Sportivul, care are doar 28 de ani, este al doilea campion paralimpic al României, după Eduard Novak, care a reuşit performanţa în 2012, la Londra, în proba de urmărire pe pistă din cadrul competiţiei de ciclism.

În ianuarie, Alex Bologa afirma, într-un material pentru site-ul Federaţiei Europene de Judo (eju.net), că este hotărât să obţină o medalie de aur la Paris.

"Este un sentiment incredibil. Sunt numărul unu mondial din 2019 şi, uitându-mă în urmă, văd că toată munca mea şi sacrificiile mele dau roade. Sunt recunoscător pentru tot ceea ce mi s-a întâmplat, pentru tot ceea ce am avut ocazia să experimentez şi pentru oamenii pe care i-am întâlnit. A fi numărul unu în lume este o mândrie, dar şi o responsabilitate", spunea el.

Un microb i-a luat vederea

Călătoria lui Alex, necunoscută la momentul respectiv, a început în pântecele mamei sale din cauza microbilor care au trecut la făt. Modificările microbiomului intestinal matern reprezintă unul dintre mecanismele care apar în diverse afecţiuni ale sarcinii, inclusiv restricţia creşterii fetale şi naşterea prematură.

Citește și

Filmul crimei din Galați. Tânărul care și-a ucis tatăl a recunoscut fapta. A fost campion național la atletism la 16 ani

Un preot din Sibiu, profesor de religie, a bătut un elev în curtea școlii. Apoi a mințit în declarația dată autorităților

"Nu m-am născut orb; mi-am pierdut vederea când aveam 6 ani. Mama mea a contractat un microb în timpul sarcinii, iar acest lucru mi-a afectat vederea. Medicii au descoperit că aveam acel microb când era prea târziu. A fost greu pentru familia mea să accepte faptul că nu voi mai putea vedea niciodată, dar am trecut uşor peste asta. Când eşti copil, în inocenţa ta, accepţi mai uşor diverse situaţii. Pentru mine, nu a fost o tragedie. Am continuat să îmi trăiesc viaţa în cel mai frumos mod posibil. Am plecat la Cluj-Napoca, la 120 de km de casă, pentru a studia la o şcoală specială. Acolo am început să practic primul meu sport, înotul, până când am descoperit judo-ul. După ce am terminat liceul, am mers la facultate. Eram singura persoană nevăzătoare din clasă şi nu m-am simţit inferior. Toată lumea mă trata cu respect şi făceam tot ceea ce ar fi făcut un student normal. Am studiat şi am absolvit universitatea cu rezultate bune, făcând în acelaşi timp judo. În general, încerc să trăiesc normal şi să profit de părţile bune ale handicapului meu", a afirmat judoka român.

Sportul pe care l-a iubit înainte de a se apuca de judo

Alex obişnuia să înoate, fără să se gândească la Jocurile Paralimpice înainte de vârsta de 16 ani, când a avut loc un eveniment care i-a schimbat viaţa. Preşedinta Comitetului Paralimpic Român, Salvia Marion Wood-Lamont, a lansat un program menit să găsească tinere talente pentru a le pregăti pentru judo.

"Eram elev de liceu la Şcoala Specială pentru Deficienţi de Vedere din Cluj-Napoca când am fost remarcat de Csokasi Eniko şi Gianina Andreica, cele două antrenoare trimise să facă selecţia. Atunci au fost selectaţi trei elevi, dar restul au renunţat pe parcurs.. Până atunci, nu ştiam ce înseamnă judo, dar când am păşit pentru prima dată pe tatami, am simţit ceva special, am simţit că mi-am găsit locul. Locul meu fericit. De atunci, judo mi-a dat o direcţie în viaţă. M-a ajutat să devin independent şi să îmi scriu propria poveste. De asemenea, acest sport mi-a oferit ocazia de a-l cunoaşte pe Tomi, antrenorul meu, care este foarte important în viaţa mea. Am trecut împreună prin atâtea bătălii şi sunt recunoscătoare pentru tot. Fără el, viaţa mea nu ar fi fost la fel", a menţionat Alex Bologa.

Sensei Tomi (Tamas Ghergely) a spus că îi place să lucreze cu Alex Bologa, mai ales că nu avea experienţă în lucrul cu sportivi nevăzători: "Ei bine, deoarece am preluat funcţia de antrenor al lui Alex de la Csókási Eniko şi Andreica Gianina (care fac parte în continuare din staff-ul nostru tehnic), nu aveam nici o experienţă de lucru cu atleţi nevăzători şi cu deficienţe de vedere, a fost o provocare pentru mine. La acea vreme, nu îmi doream cu adevărat să fiu antrenor, dar acest proiect era ceva ce îmi doream foarte mult să fac, fiind în condiţii speciale. Am acumulat experienţă mergând în tabere de antrenament şi competiţii, cunoscând alţi antrenori cu experienţă din întreaga lume. De atunci, îmi place să lucrez cu ei, mai ales cu Alex, el este un exemplu şi pentru noi, făcând toată această muncă cu devotament şi ambiţie. Personal, îmi place să lucrez cu el, este o parte importantă din viaţa mea, nu doar în dojo. Este un fel de relaţie pe viaţă pentru noi".

Primul eveniment de judo al lui Alex a fost Cupa Nordului de la Baia Mare (România), 2012. Pe atunci era cadet. Patru ani mai târziu, a atins ţelul multor sportivi şi a devenit medaliat paralimpic la Jocurile de vară de la Rio 2016, la categoria -60 kg.

"Când am câştigat medalia de bronz la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, a fost momentul în care mi-am spus: 'Pot! Imposibilul nu înseamnă nimic'", a afirmat el.

El a obţinut din nou bronzul la Jocurile Paralimpice de la Tokyo 2020.

"Ar fi probabil una dintre cele mai fericite zile din viaţa mea, pentru că mi-aş îndeplini cel mai mare vis în sport", spunea Bologa în ianuarie.

Bologa, în vârstă de 28 de ani, îşi doreşte să devină el însuşi antrenor de judo. Judoka român are şi un frate mai mic, care nu face niciun sport, dar rămâne unul dintre cei mai mari susţinători ai săi în această călătorie, alături de restul familiei. Acest sportiv rezistent şi incredibil este un mare susţinător al ideii că toată lumea poate învăţa ceva de la ceilalţi. Lui Alex îi place să călătorească, să facă drumeţii, să meargă la concerte sau să patineze.

"Cea mai mare motivaţie a mea este oportunitatea de a scrie o poveste frumoasă", spune Alex Bologa.

Motto-ul lui Alex este: Cazi de şapte ori, te ridici de opt! / Mâncarea preferată este şniţelul, iar băutura preferată este cafeaua. Animalul favorit este câinele, iar melodia preferată: We are the Champions a formaţiei Queen. Filmul preferat este Going Blind, iar cartea preferată este The Power of Positive Thinking de Norman Vincent Peale.

Ziua preferată din săptămână este duminica, iar calităţile sale sunt ambiţia, curajul şi intuiţia.

Top 5 lista de dorinţe: Să mă bucur de fiecare zi / Să mă căsătoresc şi să am copii / Să devin campion paralimpic / Să devin antrenor de judo / Să călătoresc în jurul lumii.

Articol recomandat de sport.ro

Dumitru Dragomir e convins! Stadionul care va lua numele lui Helmut Duckadam după dispariția portarului de legendă