"Sunt Marcel si sunt alcoolic!". In Romania exista prea putine grupuri de suport pentru cei care au probleme cu bautura
"Alcoolismul nu este un viciu, ci o boala", marturisesc intr-un glas cei care au aceasta patima, de care se lupta sa scape.
Unii au gasit ajutor in grupurile de alcoolici anonimi, atat de faimoase peste ocean. Asta, dupa ce au incercat toate metodele posibile: de la pastile si internari in clinci de psihiatrie, pana la sedinte de magie sau leacuri babesti. In Romania, exista numai 35 de grupuri de suport, prea putine, fata de numarul neajutoratilor.
"- Sunt Marcel si sunt alcoolic!
- Servus Marcel."
Cu o asemenea marturisire incepe fiecare sedinta a alcoolicilor anonimi din Timisoara. Usile sunt inchise pentru o ora, iar problemele spuse in jurul mesei, raman doar intre patru pereti. Incepatorii sunt lasati sa asiste si incurajati sa spuna ce au pe suflet doar atunci cand se simt pregatiti.
De trei ori pe saptamana, 15 persoane care si-au dat seama au "boala" alcoolului vin si se spovedesc. Un moderator incepe cu o scurta descriere a ceea ce inseamna Alcoolici Anonimi. Dupa acest moment, fiecare ia cuvantul. Cateva scaune mai incolo, un alt barbat marturiseste ca isi incepea dimineata cu 100 de mililitri de coniac, iar cantitatea crestea in timpul zilei.
Alt barbat povesteste: "Conduceam baut si nu mi se parea o problema. Eram sofer profesionist atunci, aveam cateva sute de coniac la mine".
Colegul sau de suferinta era sa isi piarda de doua ori viata in accidente de masina: "In ultima perioada, de 3-4 ani de zile am fost bautor 24 din 24, nu mai puteam sa ma opresc din baut, pentru ca intram in sevraj. Era sa imi pierd familia, locul de munca, viata, in doua accidente, era sa pierd tot."
Ca in orice grup, fiecare membru are si un sponsor, adica un prieten care a trecut prin aceeasi problema si pe care il poate suna in orice clipa. Pe Ioan il ajuta cineva din Canada.
Ioan, alcoolic: "El imi poate zice eu am facut asa in situatia asta, eu am procedat asa. Cand ii spui, ma, am visat ca am baut un pahar de bere, se sperie, pentru ca un pahar nu a fost niciodata de ajuns... La noi in familie se obisnuia sa se bea. Eu n-am baut niciodata sa ma simt bine, eu am baut sa ma imbat si aveam o fire cruda."
Toti acesti oameni primesc de la medici un anumit tratament. Dupa cel mult doua saptamani se alatura grupului de terapie si depinde doar de ei sa se vindece. Din pacate, astfel de grupuri sunt foarte putine in Romania. Nu exista macar unul in fiecare judet.
