Soarta grea de care au parte copiii din orfelinate dupa majorat. Putinii tineri care reusesc in viata nu isi uita camarazii
Se inmultesc necunoscutele si vechile greutati sunt inlocuite de altele, uneori si mai greu de inteles, pentru tinerii de la noi care parasesc sistemul institutionalizat. Multi se trezesc la 18 ani ca nici nu stiu si nici nu au incotro sa o apuce.
Dar sunt si unii care reusesc sa isi faca un rost si nu uita de prietenii ramasi in orfelinate. Le sunt alaturi si ii sprijina sa razbeasca la randul lor in viata.
Viorel a fost abandonat in maternitate imediat dupa nastere. Pentru el, ca pentru multi alti copii din pacate, acasa a insemnat intotdeauna centrul de plasament.
Viorel Faur: "Nu ai fost motivat, sa vina sa iti zica cineva: mai poti, esti un copil bun, esti talentat, cuvintele astea dulci nu le primeai nivciodata. Eu acum imi traiesc copilaria, pe cat se poate ma joc."
Si-a dorit insa sa faca ceva cu viata lui. In primul rand, si-a terminat studiile si acum - la 28 de ani - are un club de dans.
Viorel Faur: "Am stat pe strazi. Ori furi ca sa traiesti, ori te ia depresia, sunt cazuri si cazuri, suntem foarte putini care intr-adevar am razbit in viata, eu am avut noroc cu asociatia."
Nu i-a uitat pe cei care traiesc in casele de copii. Pe Zighi, un fost camarad din centru, l-a ajutat atunci cand a ajuns pe strazi si i-a oferit adapost, iar tanarul a gasit puterea sa lupte - a terminat Facultatea de Teologie, iar acum face masteratul si preda religia in doua scoli din judetul Brasov.
Zsigmond Kalanyos: "Ni s-a spus ca veti ajunge in strada, ca si incurajare, dar in mintea unui copil care nu are mama, nu are tata si spui ca ramane in strada, ii intra in subconstient, o sa ma fac atunci om al strazii. Inca mai caut acea iubire materna, e ca un gol care nu mai poate fi umplut."
Si Remus Rostas, din Cluj, a crescut in orfelinate, iar dupa majorat s-a trezit ca nu are unde sa stea. A dormit luni in sir in scara unui bloc, apoi a fost primit in casa de o familie.
Remus Rostas: "Multe se intampla in casele de copii. Multi te bat, te pun la instructie."
Nici Remus nu a uitat de unde a pornit. De cinci ani face voluntariat la un centru pentru batrani si este rasplatit cu haine si mancare, iar de si mai mult timp - de 12 ani - organizeaza spectacole caritabile pentru copii din centre de plasament.
Remus Rostas: "Imi place din inima sa ii ajut si ii sprijin pentru ca prin oameni ma ajuta, nu fac de la mine, nu dau de la mine. Le-am oferit cadouri jucarii de 1 iunie, de Paste."
Reporter: "Practic ai batut de la usa la usa sa aduni cadouri?"
Remus Rostas: "Da."
Dupa ce implinesc 18 ani, multi tineri sunt nevoiti sa ia lumea in piept. 70 la suta dintre ei nu stiu insa ca pot ramane in camine pana la varsta de 26 de ani, daca urmeaza o forma de invatamant la zi.
Azota Popescu, presedintele asociatiei Catharsis: "In momentul in care parasesc centrul de plasament s-au despartit de toata lumea. Nu au directie, nu au sustinere, nu au adaport, nu se ocupa de ei in perioada institutionalizarii sa le formeze deprinderi de viata."
Anual, 2.500 de tineri din Romania ies din sistemul institutionalizat. Potrivit ONG-urilor, doar 10 la suta dintre ei reusesc sa se integreze in societate.
