”Me too trebuie să fie și despre bărbații agresori sexuali. Am ceva de povestit”. Mărturia unui român
”Me too”, campania din mediile sociale pentru sprijinul victimelor agresorilor sexuali a adunat milioane de mărturii și a stârnit reacții diverse. Foarte interesantă este atitudinea unui român care a spus că ”Me too” ar trebui să fie și despre agresori.
Norbert Matei a postat pe pagina de Facebook un mesaj amplu, ca o mărturie, în care recunoaște că în adolescență a avut niște experiențe cu fetele care l-ar putea include în categoria agresorilor sexuali.
”Am lipit-o de perete si am sarutat-o, cum am stiut eu mai bine, cu forta. Nu o sa uit niciodata cum a ramas intepenita si, dupa ce a incercat sa ma impinga de cateva ori, dar eu nu m-am dat impins, a inceput sa planga. Cretinului de mine i s-a parut ca daduse lovitura. Pentru ca mi-a zis mie tata la un moment dat ca femeii daca nu ii place, preiei controlul si ii arati cine-i barbat. #hertoo”, a spus Norbert.
Tânărul a mai povestit și alte experiențe de care nu este mândru acum, iar apoi a încercat să găsească o explicație pentru felul în care a acționat atunci.
Mesajul lui este acela că femeile care au curajul acum, după mai mulți ani, să mărturisească că au fost victime nu ar trebui să fie jignite și arătate cu degetul și că bărbații ar trebui să-și asume postura de agresori: ”Toate statusurile astea cu #metoo nu ar trebui sa fie despre femei care recunosc ca au fost victime (e o chestie care implica vina, de aia trebuie recunoscuta) ci de barbati care recunosc ca au fost agresori.”
Mesajul lui Norbert Matei a devenit un viral, fiind distribuit de sute de ori în câteva ore. Iată postarea integrală:
”De bun simt mi s-ar fi parut ca macar la faza asta cu #metoo sa nu existe remarci jegoase despre cum femeile nu inteleg o gluma sau un compliment. So, am si eu ceva de povestit.
Prima data a fost prin clasa a 6-a. Era de la alta scoala si imi placea super mult de ea, pur si simplu pentru ca mi se parea ca-i cea mai frumoasa fata pe care o vazusem vreodata.
Numai ca nu prea voia sa aiba de a face cu mine. Din varii motive. Unul dintre ele a fost ca nu ma vedea decat ca pe un prieten. Nu prea am fost dispus sa procesez asta. Si ce am facut? Pai mi s-a parut ca pot sa o conving sa fie cu mine daca atunci cand am sansa o prind si o sarut bine de tot. Zis si facut. Eram la ziua unui prieten si, cand am ramas doar noi intr-o camera, am lipit-o de perete si am sarutat-o, cum am stiut eu mai bine, cu forta.
Nu o sa uit niciodata cum a ramas intepenita si, dupa ce a incercat sa ma impinga de cateva ori, dar eu nu m-am dat impins, a inceput sa planga. Cretinului de mine i s-a parut ca daduse lovitura. Pentru ca mi-a zis mie tata la un moment dat ca femeii daca nu ii place, preiei controlul si ii arati cine-i barbat. #hertoo
A doua oara s-a intamplat un an mai tarziu. Umblam cu o gasca de baieti mai mari ca mine prin oras si, intr-o seara, cu vreo doua zile inainte se Craciun, mi s-a pus pata pe o fata, pe care o vazusem la balci. Cand am trecut pe langa ea data urmatoare am prins-o de fund si i-am zambit. Mi-a tras o palma, iar baietii cu care eram si pentru care eram un fel de frate mai mic, s-au activat si au impins-o. Mai tarziu, tot in seara aia, fata ne-a gasit impreuna cu frate-su, iar baietii l-au batut bine de tot, pentru ca sora-sa nu a stiut sa accepte un compliment. Unul dintre ei a urlat la el ceva de genul "doar n-a f...". #hertoo
A treia oara a fost prin liceu. Era o fata foarte misto, care se imbraca super provocator, dupa standardele noastre. Ca sa scurtez o poveste relativ lunga - the cat calling got so bad din partea mea si a amicilor mei, ca mama ei a trebuit sa mearga cu ea la politie pentru ca realmente se temea pentru siguranta fiicei ei.
Politistul la care a facut plangerea era prieten cu tatal unuia din gasca noastra. Tatal amicului a fost de acord sa discute cu noi. Conversatia, ca intre barbati, a fost despre cum asa sunt fetele si nu-i inteleg pe baieti. Din nou a fost aruncat clasicul "nu e ca si cum ati f...". #hertoo
Ideea e ca asa suntem crescuti. Daca nu am f... atunci nu e agresiune. Acolo e limita. Pana cand, dupa cum s-a vazut in nenumarate cauzuri, limita devine aia in care tipa nu a zis nu destul de raspicat. Asta nu e o scuza. Nici pe departe. E doar unul din multele motive pentru care niste lucruri oribile sunt niste valori in cultura masculina. Unul din multele motive pentru care ne uitam la povestile femeilor agresate si ne infuriem.
Pentru ca avem fiecare dintre noi experiente asemanatoare, doar ca in calitate de agresori, si nu vrem sa recunoastem ca fiecare dintre noi e vinovat de cacaturi din astea. Iar tot ce avem de facut e sa ne schimbam pur si simplu sapand putin in noi si vazand care-s traumele care ne aduc in punctul asta.
La mine, de exemplu, a fost atentia prea multa pe care am primit-o in copilarie din partea oricarei femei care ma intalnea.
Toate acele "o sa moara fetele dupa el" si "or sa se tina card fetele dupa tine mai baiete" pun ceva presiune pe tine, chiar daca nu iti dai seama la varsta aia. Iar cand am crescut si am inceput sa fiu interesat de fete intr-un mod sexual, dar nu am primit atentia cu care eram obisnuit, reactia a fost sa o iau cu forta, sa arat ca-s barbat. Pentru ca asta-i educatia masculina la nivel subconstient si nu numai.
Na, cam de asta am scris toata treaba asta. Pentru ca toate statusurile astea cu #metoo nu ar trebui sa fie despre femei care recunosc ca au fost victime (e o chestie care implica vina, de aia trebuie recunoscuta) ci de barbati care recunosc ca au fost agresori. Chiar daca, stiti voi, nu ati f....”
