Exemplul emotionant al unui maestru bucatar din Elvetia. Le-a oferit oamenilor strazii o mancare calda in a doua zi de Pasti
Dar din dar se face rai, spunem noi romanii in timp ce strainii sunt invatati de mici ca a doua zi din fiecare sarbatoare trebuie dedicata
ajutorarii semenilor.
Iata de ce un maestru bucatar, elvetian la origini si roman prin adoptie, si-a petrecut ziua gatind pentru oamenii strazii, in fata Garii de Nord. Cateva sute de oameni care traiesc in canale sau dorm sub cerul liber, cu tot cu copiii, au primit oua rosii, cozonaci si o masa calda.
Pentru Ana, este al zecelea Paste pe strada. Se abandoneaza unei iluzii pe care a dat toti banii primiti din cersit... si care o face sa creada ca e acasa si pregateste de toate pentru fetele ei.
„Sarmale, mamaliga, oua... eu sper sa fim cu totii la masa, sa ciocnim un ou si sa fim sanatosi.”
In Vinerea Mare, la ora cand crestinii inca alearga, purtand cosuri pline, prin magazine, cei in jur de 500 de oameni fara adapost nu isi permit nici macar sa spere la un Paste indestulat.
„Nu pot sa le impac pe toate. Una e sa fiu la familia mea, unde stau eu, si alta e sa stai pe strada. Pe strada n-ai conditii, stii?”
Pe strada nu ai nevoie totusi decat de o masa si o mana de voluntari, daca vrei sa alini foamea unor nefericiti... macar pentru o zi. Copiii crescuti din mila au primit bucurosi nu doar mancarea, ci si dovada ca merita daruri, chiar daca stau in baraci si nu merg la scoala.
Jakob Hausmann a crescut cu parintii alaturi si belsug pe masa, dar intr-o cultura in care cei bogati si celebri sunt chemati sa arate ca si lumea saraca merita sa fie iubita. In restaurantul lui gateste rafinat si vinde scump. Azi, a servit peste 200 de portii din cazan, pe trotuar.
"In cazan este un gulas de pui. Este o reteta de mama mea facuta, pentru acasa. Mama mea este sus si pentru ea a fost luni, dupa Paste, cea mai importanta zi.”
O fundatie incearca sa le dea acestor nefericiti un ajutor permanent si sa limiteze risipa de alimente.
"Toata mancarea care, la sfarsitul zilei, a ramas nevanduta din supermarketuri si hipermarketuri, care altfel ar fi colectata si i s-ar fi dat foc, noi o luam si o distribuim la Gara de Nord”, explica Irina Mohora, Presedintele Asociatiei "Zambetul Ingerilor".
Pomana e binevenita pentru cei care stau prin canale de ani de zile. Pentru o femeie de 39 de ani, cu scoala, serviciu si casa, pana acum 4 luni, e o incercare grea.
"- Imi este greu sa fiu in situatia asta.
-Speranta ca veti trece peste momentul acesta mai aveti?
-Da..."
E un raspuns in care nu mai crede nici ea. Si, din pacate, speranta e mult mai greu de hranit decat trupul.
