"Cutia vrajita". De la tubul catodic la imaginea tridimensionala a televizorului de azi
Multi dintre noi ne amintim cu cata bucurie urmaream, in copilarie, cele cateva minute de desene animate pe care le puteam vede zilnic la televizorul alb-negru din sufrageria bunicilor. Cu greu ne putem imagina acum la ce se vor uita nepotii nostri.
Cine nu a auzit de micutele televizoare portabile Sport, de masivele Diamant, Venus, sau de bucuria cu care au cumparat parintii nostri primul Telecolor?
Cei care erau prea mici atunci si poate nu-si amintesc de “cutia vrajita” supradimensionata, in care parca se “ascundeau” oameni, a auzit cu siguranta despre aceste prime televizoare de la parinti sau bunici.
Primele televizoare mecanice au fost vandute in URSS, SUA si Marea Britanie. Acestea din urma erau produse de firma Baird si erau formate dintr-un tub de neon, situat in spatele unui disc care se rotea mecanic, inventie patentata de inginerul german Paul Nipkow in 1884.
Imaginea obtinuta pe aceste aparate era rosiatic-portocalie si incetosata, ecranul avand dimensiunea unui card de credit, dar tot era ceva, un inceput! Aceste televizoare mecanice nici nu ar mai fi acum compatibile cu sistemul electronic al televiziunilor din prezent.
Intre anii 1930-1933 s-au vandut in Marea Britanie aproximativ 1000 de televizoare, aceasta performanta fiind considerata atunci prima productie in masa a televizoarelor.
Primul televizor cu tub catodic a fost produs de Telefunken in Germania in 1934, inventia fiind preluata in anii urmatori si de alte state din Europa si Statele Unite. Televizorul electronic s-a perfectionat, insa televiziunea ramanea la nivel de experiment.
Trebuie precizat ca pe atunci cumpararea unui asememean aparat presupunea un efort financiar deosebit. Cel mai ieftin televizor vandut in SUA in 1938 avea un ecran de doar 8 cm si costa echivalentul a 1.863 de dolari, iar modelul cu ecran de 30 cm costa 6.633 de dolari, scrie Wikipedia.
Inainte de Al doilea razboi mondial, in Marea Britanie s-au vandut in total 19.000 de televizoare, in SUA 8.000 si in Germania 1.600 de bucati.
Productia a crescut dupa razboi, cererea fiind tot mai mare, datorita timpului liber, a veniturilor mai ridicate si a evolutiei tehnologiei. Daca in 1946 numai 0,5% dintre americani aveau un televizor in casa, in 1962 procentul a crescut la 90.
Detinerea unui televizor a devenit ceva necesar, nu un lux, asa cum era necesara cumpararea unei case sau a unei masini.
In Statele Unite, in anii 1950-1959 au aparut deja primele televizoare color si chiar telecomenzile, iar spre finalul decadei a fost introdusa televiziunea prin tranzistori.
“Copilasul se transforma intr-un adolescent”, scrie cu umor Tvhistory.tv, referindu-se la evolutia acestui aparat fara de care acum cu greu ne putem imagina viata.
Cu toate acestea, la inceput pretul a fost prohibitiv. Desi prima transmisie color a avut loc pe 1 ianuarie 1954, abia in anii ’60 televizoarele color au devenit un bun de larg consum.
In Europa, televiziunea color a devenit standard prin sistemul PAL abia in 1960. De la idee la practica a fost insa un drum foarte lung, pentru ca sistemul de televiziune color a fost patentat in 1897, de catre inventatorul polonez Jan Szczpanik, care a folosit o celula fotoelectrica din seleniu la transmitator si un electromagnet si o prisma la receptor.
Sistemul lui continea insa anumite erori si doar dupa 100 de ani a putut functiona, aparand televiziunile DLP pe care le stim astazi. Prima transmisie color, experimentala, a fost realizata de John Logie Baird pe 3 iulie 1928.
Desigur, in Romania televizorul si televiziunea au avut propriul ritm de dezvoltare. In 1981, eram singura tara din Europa care inca mai transmitea doar in format alb-negru, dupa ce albanezii facusera deja trecerea la transmisiunile color.
In 1983, pe 23 august, s-a facut prima transmisie color in Romania. Un an mai tarziu, proportia programelor color era de 20% in raport cu cele alb-negru, iar in 1989 s-a ajuns pana la 80%.
Primul televizor color romanesc a fost Telecolor, cu diagonala de 56 de centimetri, dar existau modele si mai mici. A aparut in anii 80', avea un design foarte frumos pentru acea perioada si fusese copiat dupa un model german.
Cum evolutia aparatului care ne aduce lumea la un metru distanta este cu adevarat uimitoare, site-ul Geekosystem a publicat un infografic interesant, realizat de Voucher Codes, care prezinta 10 ani de evolutie a televizorului.
Cele mai importante momente in evolutia televizorului, conform acestui grafic:
Anul 1922: este realizat televizorul cu tub catodic – din cauza tubului, aparatul avea un ecran foarte gros. Productia bazata pe acest sistem a fost oprita in 2007.
Anii ’70: apare televizorul cu proiectie din spate (RPTV), care avea un ecran foarte mare (ajungand pana la 250 cm), fiind prin urmare de dimeniuni destul de greu de incadrat intr-o camera mica.
Dupa ce a fost inventat sistemul DLP (Digital Light Processing), televizoarele au devenit mai subtiri si puteau avea imagine HD.
Un pas important a fost aparitia televizoarelor cu cristale lichide pe silicon (LCoS): o tehnologie mai performanta, insa erau probleme cu subtitrarea imaginilor, iar Sony a renuntat la acest sistem in 2007.
Plasma: primul aparat a fost produs in 1997 de Fujitsu – televizoarele erau subtiri, mari si foarte scumpe, iar in prezent rezista cu greu competitiei cu televizorele LCD, care sunt mult mai ieftine.
Noua tehnologie foloseste mici celule cu gaze ionizate incarcate electric, numite si “lampi fluorescente”. Dimensiunea ecranului este de cel putin 76 de cm, existand insa si modele mult mai mari.
LCD (ecran cu cristale lichide): sistemul de cristale lichide a fost folosit initial pentru ecranele calculatoarelor, insa din 2007 a devenit preferat si pentru televizoare, datorita scaderii pretului si a dimensiunilor tot mai mari ale ecranului.
LED (Light Emitting Diode Backlight): lampile fluorescente de la televizoarele cu plasma au fost inlocuite cu LED-uri, ceea a dus la un consum redus de curent electric, un ecran mai luminos si mai subtire. Cele mai multe televizoare vandute in prezent sunt LCD-uri cu LED.
OLED (Organic Light Emitting Diode): la aceste aparate sunt folosite componente organice care emit lumina, iar aceste televizoare au un contrast mai bun ca LCD-urile.
Tehnologia 3D reprezinta acum apogeul evolutiei televizorului. Ea este de mai multe tipuri, evoluand la randul ei intr-un ritm foarte rapid: cea clasica foloseste ochelari cu lentile polarizate rosii/albastre pentru a oferi o imagine tridimensionala, care, vazuta cu ochiul liber, pare neclara. Aparuta initial in cinematografe, acum tehnologia este disponibila si pentru multe televizoare.
Sistemul 3D-Ready: este o evolutie a clasicului 3D, care permite vizualizarea unei imagini tridimensionale cu ochelari speciali, dar fara ochelari telespectatorul poate vedea o imagine clara, normala, nu incetosata.
Auto-3D: acest sistem nu are nevoie de ochelari speciali si, daca privesti imaginea dintr-un anumit unghi, ea va fi clara si tridimensionala.
Cercetarile in aceasta directie continua, insa putini stiu ca precursorul televizorului cu imagine tridimensionala este stereoscopul, inventat de Sir Charles Wheaststone, in 1838.
Aparatul a demonstrat ca, atunci cand doua imagini sunt vazute stereoscopic, ele se combina, iar creierul nostru creeaza iluzia unei imagini tridimensionale, cu “adancime”.
Primul televizor 3D stereoscopic a fost realizat in 1928, de John Logie Baird, iar in 1935 a aparut si primul film 3D color.
Si in privinta dimensiunilor ecranului au fost modificari importante in ultimii ani, pe principiul "cu cat mai mare, cu atat mai bine".
Astfel, in 2004, un ecran mediu de televizor cu tub catodic masura 68 de cm in diagonala, iar in 2011 a crescut la 94 cm.
Desigur, in acest caz vorbim de un televzior cu ecran plat, lat. Conform estimarilor, in jurul anului 2015, dimensiunea medie a ecranului unui televizor va ajunge la 152 cm, scrie Geekosystem.
In Galeria FOTO de mai jos puteti vedea o istorie in imagini a televizorului.
(sursa foto: tvhistory.tv)
ULTIMELE ȘTIRI
CELE MAI CITITE
Etichete: smart nation, tehnologie, televizoare,
.webp)
