Variola maimuței - cum a apărut virusul responsabil de răspândirea mpox și cum te poți feri de acesta

În anul 2022, țările africane au devenit adevărate focare, iar de atunci infecția a început să se extindă la nivel global.

În august 2024 a fost raportată o creștere semnificativă a cazurilor de mpox pe continentul african. Din acest motiv, autoritățile trag un semnal de alarmă, declarând problema ca fiind una urgentă, de ordin internațional. Respectarea regulilor de igienă reprezintă principala măsură de prevenție pentru populația generală la momentul actual.

Iată ce a declarat OMS cu privire la variola maimuței, cum se transmite, care sunt simptomele și cum se stabilește diagnosticul.

Citește și

Ce spun specialiștii despre variola maimuței, ”mpox”, care a ajuns și în Suedia: ”Prevenția este foarte importantă ”

Mesajul surprinzător al lui Vladimir Putin pentru poporul rus. De ce se teme liderul de la Kremlin

Așa cum prezintă Organizația Mondială a Sănătății (OMS), epidemia de variola maimuței a început în anul 2022, însă continuă și în prezent, în principal în statele africane. Mai multe tulpini au fost identificate, cum ar fi clada Ia, Ib și IIb.

La jumătatea lunii august 2024, Organizația Mondială a Sănătății a declarat, într-un comunicat, că focarele de variola maimuței sau mpox s-au extins tot mai mult pe continentul african. Pe lângă Republica Democratică Congo, au fost înregistrate cazuri noi în Uganda, Burundi, Kenya, Rwanda. Dat fiind traficul intens al turiștilor la nivel global, OMS consideră epidemia mpox o problemă de sănătate publică urgentă, de interes internațional.

Mpox sau variola maimuței este cauzată de virusul monkeypox (MPXV), din genul Orthopoxvirus, familia Poxviridae. Acesta este înrudit cu virusul care a provocat o pandemie catastrofală de variolă (smallpox) în urmă cu 100 de ani – boală contagioasă, severă și fatală, eradicată complet în anul 1980 prin vaccinare.

Virusul monkeypox își are originea în coloniile de maimuțe, fiind descoperit pentru prima dată în anul 1958, prezintă Center for Disease Control and Prevention. Primul caz de variola maimuței la om a fost raportat în anul 1970 în regiunea Republicii Democratice Congo. În 2022, boala s-a răspândit la nivel global.

Există mai multe tipuri de tulpini ale virusului monkeypox:

• Clada I (Ia și Ib) – cauzează o formă severă de boală, asociată cu o rată ridicată de mortalitate. Este specifică Africii Centrale;

• Clada II (IIa și IIb) – este specifică Africii de Vest. Determină o infecție mai puțin severă, aceste tulpini fiind cel mai frecvent răspândite la nivel global.

Persoanele din grupe de risc (pacienți imunodeprimați, femei însărcinate, copii mici) prezintă un risc ridicat de a dezvolta o formă severă, amenințătoare de viață, a infecției. Pe de altă parte, personalul medico-sanitar care lucrează în secțiile de Boli Infecțioase este mai susceptibil la această afecțiune.

Virusul se transmite prin contact apropiat, cum ar fi prin atingere, sex (inclusiv contact sexual între bărbați), sărut. De asemenea, în timpul unei interacțiuni foarte apropiate, o persoană infectată poate transmite particule infecțioase prin vorbire sau respirare. Cei care au parteneri sexuali multipli au un risc mai ridicat de a contacta virusul, prezintă OMS.

O altă modalitate de transmitere este prin contactul cu obiectele contaminate (cum ar fi lenjeria de pat) sau prin seringi/ace de tatuat nesterile.

Pe de altă parte, virusul se poate transmite și de la animal infectat la om prin zgârieturi, mușcături, manipularea carcasei animalului sau consumul cărnii acestuia.

Femeile însărcinate pot transmite virusul către făt în timpul sarcinii sau nașterii. Infecția poate produce complicații severe în sarcină pentru mamă și făt, dar și postnatal, punând în pericol viața nou-născutului.

Manifestările variolei mpox apar, de regulă, după o săptămână de la contactul cu o persoană infectată. Printre simptome se numără:

• Erupție cutanată, care poate apărea oriunde pe corp – debutează sub forma unor răni, care apoi devin vezicule (leziuni pline cu lichid). Acestea pot provoca durere sau prurit (mâncărimi). Pe măsură ce se vindecă, ele se usucă și formează o crustă care se desprinde;

• Febră;

• Dureri musculare, de cap, de gât și spate;

• Inflamarea ganglionilor limfatici;

• Oboseală;

• Uneori, inflamația dureroasă a rectului, durere la urinare și înghițire.

O persoană infectată poate transmite virusul până când ultima leziune dispare și pielea se regenerează complet. Prin urmare, pacienții diagnosticați trebuie să rămână izolați până la vindecare, iar obiectele cu care vin în contact trebuie dezinfectate corespunzător.

Pentru diagnostic, medicul evaluează simptomele și examinează leziunile cutanate. Cu toate acestea, manifestările pot fi similare cu cele ale altor infecții. Diagnosticul de certitudine este stabilit prin metoda RT-PCR care depistează ADN-ul virusului. Probele sunt prelevate de la nivelul veziculelor, nefiind recomandată proba de sânge.

Tratamentul este simptomatic, deoarece nu a fost dezvoltată o terapie specifică împotriva infecției. Acesta vizează gestionarea manifestărilor, îngrijirea erupției cutanate și prevenirea complicațiilor. Afecțiunea se vindecă, în general, în 2-4 săptămâni.

În prezent, sunt utilizate două tipuri de vaccinuri pentru prevenirea mpox în Africa, însă acestea nu sunt recomandate pentru a fi administrate în masă, astfel încât nu sunt disponibile deocamdată în țara noastră pentru populația generală.

Începând din anul 2022, în România, vaccinul poate fi administrat doar după expunere, numai persoanelor care au luat contact cu virusul (personal medico-sanitar sau persoane identificate în anchete epidemiologice), potrivit Ordinului 2812/2022 privind aprobarea Planului de vaccinare în contextul răspândirii globale a cazurilor de variola maimuţei.

Pentru a preveni această afecțiune este important să respecți normele generale de igienă, cum ar fi spălatul mâinilor cu apă și săpun, în mod regulat, mai ales după utilizarea toaletei și înainte de masă, dar și după ce iei contact cu alte persoane. Atunci când nu ai la dispoziție apă și săpun, utilizează un dezinfectant pentru mâini.

De asemenea, evită contactul apropiat cu persoane care prezintă o erupție cutanată cu vezicule, similară celei provocate de variola maimuței, recomandă Mayo Clinic. Evită manipularea hainelor sau lenjeriilor de pat care ar putea fi contaminate și contactul cu animale posibil infectate.

În plus, poate fi o idee bună să amâni călătoriile pe continentul african, în special în zonele declarate focare.

Prin urmare, epidemia de variola maimuței reprezintă un motiv real de îngrijorare. Asigură-te că respecți măsurile de prevenție și nu ezita să contactezi medicul dacă recunoști semnele infecției.

Articol recomandat de sport.ro

Viața lui Doroftei în Canada: ”Erau zile când nu măncam, mă dureau mâinile”. Îi trimitea ”târâș, dar fericiți” acasă