„Sunt toți morți”. O profesoară din Maroc și-a pierdut întreaga clasă de elevi în urma cutremurului
Gândurile unei profesoare marocane s-au îndreptat imediat spre elevii ei când a simţit cutremurul cu magnitudinea 6,8 care a lovit ţara în urmă cu o săptămână.
Nesreen Abu ElFadel se afla în Marrakesh, dar Adaseel, satul de munte unde erau şcoala şi elevii ei, era mai aproape de epicentru.
Profesoara de limbă arabă şi franceză s-a întors la Adaseel şi a plecat în căutarea copiilor. A descoperit că toţi cei 32 - cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani - muriseră.
"M-am dus în sat şi am început să întreb despre copiii mei: 'Unde este Somaya? Unde este Youssef? Unde este această fată? Unde este băiatul acela?". Răspunsul a venit câteva ore mai târziu: 'Sunt toţi morţi'. Mi-am imaginat cum ţineam în mână foaia de prezenţă a clasei mele şi puneam o linie pe numele unui elev, unul după altul, până când am şters 32 de nume; acum sunt toţi morţi", a povestit ea pentru BBC.
Aceşti copii se numără printre cei aproape 3.000 de oameni ucişi de cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată în Maroc, care a avut loc în seara zilei de 8 septembrie. Cele mai afectate zone au fost cele de la sud de Marrakesh, unde multe sate de munte au fost complet distruse. Adaseel a fost unul dintre aceste locuri.
Nesreen Abu ElFadel a povestit cum a auzit despre ce i s-a întâmplat lui Khadija, o elevă în vârstă de şase ani. Salvatorii au găsit trupul copilei întins lângă fratele ei Mohamed şi cele două surori ale sale, Mena şi Hanan. Toţi erau în patul lor - probabil dormind - în timpul cutremurului şi toţi mergeau la şcoala doamnei ElFadel.
"Khadija era preferata mea. Era foarte drăguţă, inteligentă, activă şi îi plăcea să cânte. Obişnuia să vină la mine acasă, iar mie îmi plăcea să o învăţ şi să vorbesc cu ea", spune Nesreen.
Profesoara de limbi străine şi-a descris elevii ca fiind "nişte îngeri" şi copii respectuoşi şi dornici să înveţe. În ciuda faptului că se luptau cu sărăcia şi cu o criză zdrobitoare a costului vieţii, copiii şi familiile lor considerau că mersul la şcoală este "cel mai important lucru din lume".
"Ultima noastră oră de curs a fost vineri seara, cu exact cinci ore înainte de cutremur", a precizat ElFadel. "Învăţam imnul naţional al Marocului şi plănuisem să îl cântăm în faţa întregii şcoli luni dimineaţa", a relatat ea.
În ciuda vocii sale calme, doamna ElFadel a suferit o traumă. Ea încă nu poate procesa ceea ce s-a întâmplat cu elevii ei şi cu şcoala ei. "Nu dorm; sunt încă în stare de şoc", mărturiseşte ea. "Oamenii mă consideră unul dintre cei norocoşi, dar nu ştiu cum pot continua să îmi trăiesc viaţa", adaugă femeia.
Îi plăcea să predea arabă şi franceză copiilor dintr-un sat populat de amazigh - care vorbesc în principal propria lor limbă, tamazight. "Araba şi franceza erau foarte greu de învăţat, dar copiii erau foarte inteligenţi şi aproape că vorbeau fluent ambele limbi", spune ea.
Profesoara intenţionează să îşi continue cariera în învăţământ şi speră ca autorităţile să reconstruiască şcoala din Adaseel - care s-a prăbuşit în timpul cutremurului.
În total, 530 de instituţii de învăţământ au fost avariate în diferite grade. Unele s-au prăbuşit complet sau au suferit daune structurale grave. Guvernul marocan a întrerupt temporar cursurile în zonele cele mai afectate.
"Poate că într-o zi, când vor reconstrui şcoala şi vor fi reluate cursurile, vom putea să-i comemorăm pe aceşti 32 de copii şi să le spunem povestea", îşi doreşte profesoara ElFadel.
