Un hotel se află la granița dintre două țări. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, o parte a hotelului situat în Elveția a fost folosită de refugiați și membri ai Rezistenței, deoarece armata germană nu putea pătrunde în acea zonă a clădirii.
Astăzi, hotelul este o atracție turistică renumită și un simbol al unei întâlniri neobișnuite între culturi și frontiere diferite.
Imaginați-vă că adormiți în Franța și vă treziți în Elveția – sau că aveți patul amplasat chiar la granița dintre două țări. Deși pare o atracție turistică neobișnuită, aceasta este exact experiența oferită de Hotelul Arbez, situat în micul sat alpin La Cure, la granița dintre Franța și Elveția. Frontiera dintre cele două state trece prin camerele sale, prin coridoare și chiar prin unele paturi, scrie Blic.
Povestea hotelului
Povestea hotelului începe în anul 1862, când Franța și Elveția au soluționat un vechi litigiu privind Valea Dappes și au trasat o nouă frontieră prin satul La Cure. Granița traversa mai multe terenuri și clădiri, iar antreprenorul local Pontus a observat rapid oportunitatea.
Înainte ca acordul să intre în vigoare, el a construit o clădire cu trei etaje chiar pe linia viitoarei frontiere. O parte a clădirii a fost folosită ca magazin, iar cealaltă a fost transformată într-un bar. Hotelul a căpătat forma sa actuală în 1921, când a fost preluat de familia Arbez, care îl administrează și în prezent.
Granița trece prin camere și prin patul matrimonial
Cel mai interesant aspect al hotelului este faptul că frontiera dintre cele două țări traversează bucătăria, sala de mese, coridoarele și mai multe camere. O atenție deosebită atrage suita destinată tinerilor căsătoriți, unde linia de demarcație trece chiar prin mijlocul patului dublu.
O persoană doarme în Franța, iar cealaltă în Elveția. În unele camere, patul se află într-un stat, în timp ce baia este situată în celălalt.
Un rol important în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial
Hotelul Arbez a avut și un rol istoric important în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Deoarece o parte a clădirii aparținea Elveției neutre, soldații germani nu puteau avea acces în anumite zone ale hotelului. Astfel, etajele superioare au fost folosite de refugiați și de membri ai Rezistenței franceze.
Astăzi, acest mic hotel cu doar zece camere, peisaje alpine spectaculoase și o combinație de gastronomie franceză și elvețiană reprezintă una dintre cele mai neobișnuite atracții turistice din Europa și un loc care demonstrează că, uneori, granițele pot însemna mult mai mult decât simple linii trasate pe o hartă.
