Decizia vine la patru ani de la atacul Rusiei asupra Ucrainei, ţară cu care România are cea mai lungă graniţă.

Ministerul Apărării Naţionale (MApN) a explicat, la solicitarea News.ro, modul în care este construit planul, programele de înzestrare aflate deja în derulare, priorităţile pentru perioada 2027-2030 şi legătura dintre acestea şi instrumentul european de finanţare SAFE.

Ce este PIAR şi de ce este necesar

Planul de Înzestrare a Armatei României este documentul programatic prin care este realizată planificarea unitară a înzestrării Armatei, astfel încât aceasta să dispună de capabilităţile militare necesare îndeplinirii misiunilor, conform legislaţiei în vigoare.

PIAR este elaborat în baza Legii nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, care prevede că programele multianuale de înzestrare a forţelor sistemului naţional de apărare sunt aprobate de CSAT, şi a Legii nr. 203/2015 privind planificarea Apărării, care reglementează planificarea armamentelor.

Recomandări Video

Necesitatea dezvoltării capabilităţilor militare este legată şi de obligaţiile asumate de România prin Tratatul Nord-Atlantic. Potrivit articolului 3 din acesta, statele membre trebuie să îşi dezvolte, individual şi împreună cu celelalte state aliate, capacitatea de a răspunde unui atac armat.

Războiul din Ucraina şi nevoia de rezilienţă

MApN porneşte de la evaluarea unui mediu de securitate regional instabil şi imprevizibil. Existenţa unui conflict armat de amploare la graniţa României a determinat reevaluarea capacităţii de reacţie a Armatei şi a modului în care aceasta trebuie să răspundă noilor tipuri de ameninţări.

Potrivit MApN, războiul din Ucraina a demonstrat necesitatea existenţei unor capabilităţi militare pregătite să intervină imediat, inclusiv în timp de pace, dar şi a unei industrii naţionale de apărare capabile să susţină şi să multiplice aceste capabilităţi în cazul unei crize sau al unui război. Un exemplu este producţia de muniţie.

Din aceeaşi perspectivă au fost accelerate unele achiziţii de senzori şi mijloace de contracarare, în urma incidentelor produse în apropierea graniţei României în contextul războiului din Ucraina, inclusiv a episoadelor în care drone şi resturi de rachete au ajuns pe teritoriul românesc.

5% din PIB pentru apărare

Un alt factor care influenţează amploarea programelor de înzestrare este angajamentul financiar asumat de statele NATO.

La Summitul NATO de la Haga, desfăşurat între 24 şi 26 iunie 2025, aliaţii, inclusiv România, s-au angajat ca până în 2035 să aloce anual 5% din Produsul Intern Brut pentru apărare.

Ţinta de 5% este împărţită în două componente:

  • 3,5% din PIB pentru cheltuieli de apărare propriu-zise, precum achiziţii, personal şi operare;
  • 1,5% din PIB pentru cheltuieli conexe domeniului apărării, precum infrastructura cu dublă utilizare, cibersecuritatea şi rezilienţa.

Angajamentul a fost reconfirmat la Summitul NATO de la Ankara, din 7-8 iulie 2026.

Creşterea bugetelor de apărare a permis, potrivit MApN, iniţierea unui amplu proces de modernizare a structurii de forţe, cu efect direct asupra achiziţiilor de tehnică militară şi muniţii.

Un plan pe 10 ani, actualizat anual

PIAR are un orizont de 10 ani şi este actualizat anual. Documentul este prezentat de fiecare dată Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, pentru a asigura coerenţa planificării armamentelor şi a programelor de achiziţii.

La fiecare actualizare, MApN ia în calcul:

  • evoluţia mediului de securitate, lecţiile rezultate din conflictele recente şi priorităţile stabilite de Statul Major al Apărării;
  • necesitatea consolidării capabilităţilor militare pentru apărarea naţională şi îndeplinirea Ţintelor de Capabilităţi asumate în cadrul NATO, respectiv obiectivele de dotare şi pregătire pe care statele membre trebuie să le atingă şi care sunt stabilite la nivelul Alianţei;
  • livrările de echipamente şi execuţia bugetară din anul precedent, precum şi situaţia contractelor şi procedurilor de achiziţie aflate în derulare;
  • resursele financiare alocate pentru înzestrare în anul curent şi cele previzionate pentru următorii zece ani, pentru fiecare program;
  • obligaţiile asumate de România în cadrul NATO şi al Uniunii Europene.

Cele şase direcţii de capabilităţi pentru 2027-2030

Priorităţile pentru înzestrare sunt organizate în şase mari categorii de capabilităţi, conform terminologiei NATO. Clasificarea grupează echipamentele în funcţie de rolul lor într-o operaţiune militară, nu doar după tipul acestora.

1. Capabilităţi de angajare - "Engage"

Această categorie include echipamentele şi sistemele destinate luptei propriu-zise.

Printre acestea se află:

  • armamentul individual de tip NATO, respectiv armele de infanterie aliniate la standardele Alianţei;
  • aparatura optică şi optoelectronică, inclusiv lunete şi dispozitive de vedere pe timp de noapte;
  • sistemul de luptă individual avansat autonom, un echipament modular purtat de soldat care integrează armamentul, protecţia şi electronica de câmp de luptă;
  • TBT Piranha 5, transportorul blindat pentru trupe 8x8, de proiectare elveţiană şi produs şi în România, la Uzina Mecanică Bucureşti (UMB), sub licenţa elveţianului General Dynamics European Land Systems - Mowag (proiectantul original al Piranha 5).
  • JLTV-FOS (Joint Light Tactical Vehicle), vehicul tactic uşor blindat american, de tip Oshkosh, destinat Forţelor pentru Operaţii Speciale;
  • ATBTU, autovehicul tactic blindat de tip uşor, distinct de TBT;
  • AAV-7 (Assault Amphibious Vehicle), vehicul blindat amfibiu de asalt utilizat în operaţiuni de debarcare de pe mare;
  • MLI, Maşina de Luptă a Infanteriei pe şenile, destinată transportului şi sprijinului de foc pentru infanterie;
  • vedete rapide pentru scafandri;
  • SIML, Sistemul de Instalaţii Mobile de Lansare a rachetelor antinavă, destinat apărării de coastă;
  • modernizarea fregatelor, cele două nave de luptă de mare tonaj ale Forţelor Navale;
  • modernizarea NPR, Navele Purtătoare de Rachete;
  • OPV (Offshore Patrol Vessel), navă de patrulare maritimă pentru supravegherea şi controlul apelor teritoriale;
  • tancul principal de luptă;
  • obuzierul de calibru 155 mm;
  • HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System), sistem de rachete de artilerie cu mobilitate mare, montat pe camion;
  • elicoptere ASuW (Anti-Surface Warfare), destinate luptei împotriva navelor de suprafaţă;
  • avioanele multirol F-16 şi F-35;
  • sisteme de muniţii de tip "loitering", muniţii inteligente care pot plana deasupra unei zone până la identificarea ţintei, cunoscute şi sub denumirea de "drone kamikaze";
  • sisteme UAS cu capabilităţi de lovire (Unmanned Aircraft Systems), respectiv drone înarmate capabile să atace ţinte.

2. Capabilităţi de protecţie - "Protect"

Categoria este destinată protejării trupelor şi teritoriului şi include:

  • PATRIOT, sistem de apărare antiaeriană şi antirachetă cu rază mare;
  • SHORAD-VSHORAD (Short/Very Short Range Air Defense), sisteme de apărare antiaeriană cu rază scurtă şi foarte scurtă;
  • MANPAD (Man-Portable Air-Defense System), sistem antiaerian portabil, utilizat de un singur militar;
  • MSAM (Medium-range Surface-to-Air Missile), sistem de rachete sol-aer cu rază medie;
  • C-RAM (Counter Rocket, Artillery, Mortar), sistem destinat interceptării rachetelor, proiectilelor de artilerie şi loviturilor de aruncător aflate în zbor;
  • C-UAS (Counter Unmanned Aircraft Systems), sisteme de contracarare a dronelor;
  • echipamente de protecţie CBRN împotriva ameninţărilor chimice, biologice, radiologice şi nucleare;
  • sisteme de apărare cibernetică.

3. Capabilităţi de consultare, comandă şi control - "C3"

Această categorie cuprinde infrastructura şi sistemele necesare conducerii operaţiunilor:

  • PC Bg, Punctul de Comandă la nivel de brigadă, infrastructură mobilă de la care comandanţii conduc o brigadă;
  • SICIB, Sistemul Integrat de Comunicaţii şi Informatică pentru Batalion, care asigură conectarea digitală a unităţilor de nivel batalion;
  • SBAMD-TC, Centrul de operaţii tactice al sistemului de rachete sol-aer cu bătaie medie, elementul de comandă al bateriilor SBAMD;
  • un satelit militar propriu de comunicaţii.

4. Capabilităţi de informaţii - "Inform"

În această categorie sunt incluse sistemele destinate culegerii şi transmiterii informaţiilor:

  • senzori ISR (Intelligence, Surveillance, Reconnaissance), pentru informaţii, supraveghere şi recunoaştere;
  • sisteme UAS din toate clasele, de la drone tactice de dimensiuni mici până la aparate de mare altitudine;
  • UGS (Unattended Ground Sensors), senzori terestri amplasaţi într-o zonă şi care transmit automat date;
  • GSR (Ground Surveillance Radar), radare pentru supravegherea terestră;
  • radare;
  • sisteme pasive de detecţie, care identifică ţinte fără să emită propriul semnal şi sunt, astfel, mai greu de detectat;
  • sateliţi ISR pentru culegerea de informaţii şi supraveghere.

5. Capabilităţi de proiecţie - "Project"

Această categorie priveşte transportul strategic al forţelor şi include avioanele C-130H şi C-27J Spartan, utilizate pentru transportul rapid al trupelor şi echipamentelor.

6. Capabilităţi de susţinere - "Sustain"

Categoria se referă la logistică şi include elicoptere multifuncţionale şi platforme de transport auto multifuncţionale, pe roţi, destinate aprovizionării şi mentenanţei.

MApN precizează că iniţierea şi derularea programelor trebuie sincronizate astfel încât capabilităţile prioritare să fie dezvoltate coordonat, nu separat.

Programele deja în derulare

O parte dintre programele de înzestrare incluse în plan nu sunt noi. Ele se află deja în execuţie şi beneficiază de resurse financiare angajate.

MApN enumeră:

  • sistemul de rachete sol-aer cu bătaie mare HSAM - PATRIOT (High to medium Surface-to-Air Missile), sistemul american de apărare antiaeriană şi antirachetă comandat de România în mai multe loturi;
  • transportorul blindat pentru trupe TBT 8x8 - PIRANHA 5, Etapa I, respectiv prima tranşă a blindatelor pe roţi;
  • sistemul MLRS - HIMARS (Multiple Launch Rocket System), sistem de artilerie cu rachete cu lansare multiplă, montat pe camion;
  • avionul multirol F-35, avion de vânătoare-bombardament de generaţia a cincea produs de Lockheed Martin;
  • sistemul de obuzier de calibru 155 mm;
  • tancul principal de luptă.

22 de proiecte finanţate prin SAFE

Pe lângă programele naţionale aflate în derulare, o parte importantă a înzestrării din perioada următoare va fi susţinută prin SAFE - Security Action for Europe, instrumentul Uniunii Europene prin care sunt finanţate, sub formă de împrumuturi, investiţiile în industria de apărare a statelor membre.

MApN precizează că România are planificate 22 de proiecte SAFE. Dintre acestea, 14 au fost deja semnate, iar celelalte opt, derulate în comun cu alte state, urmează să fie semnate în cursul acestui an.

Lista celor 22 de proiecte:

  1. MANPAD - sistem de rachete antiaeriene portabile, cu rază foarte scurtă, lansat de un singur militar de pe umăr.
  2. Sisteme mini-UAS, clasa I - drone mici, de nivel tactic, din categoria cea mai uşoară a clasificării NATO.
  3. Platforme de transport multifuncţionale, pe roţi - vehicule logistice pentru transportul trupelor şi materialelor.
  4. Sistem de armament individual tip NATO - arme de infanterie aliniate la standardele NATO.
  5. Maşină de luptă a infanteriei, pe şenile (MLI) - blindat destinat transportului şi sprijinului de foc pentru infanterie.
  6. Sistem de simulare reală integrat - echipament pentru antrenament care recreează, în condiţii controlate, scenarii de luptă apropiate de realitate.
  7. SkyRanger - sistem mobil de apărare antiaeriană cu rază foarte scurtă de acţiune (VSHORAD), cu capabilităţi de contracarare a dronelor (C-UAS), montat pe un vehicul blindat.
  8. SkyNex - sistem artileristic de apărare aeriană cu bază la sol, mobil, capabil să contracareze drone (C-UAS), dar şi rachete, proiectile de artilerie sau mine de aruncător (C-RAM).
  9. SBAMD-MR - sistem de rachete sol-aer cu bătaie medie (Medium Range).
  10. SBAMD-TC - centrul de operaţii tactice şi elementul de comandă şi control al sistemului SBAMD.
  11. Radar Gap Filler - radar destinat acoperirii zonelor rămase neacoperite între celelalte radare din reţeaua de supraveghere aeriană.
  12. OPV - navă de patrulare maritimă (Offshore Patrol Vessel).
  13. NSM - Naval Strike Missile - rachetă antinavă de fabricaţie norvegiană, lansabilă de pe nave sau de pe uscat.
  14. Millennium Gun, calibru 35 mm - sistem de apărare antiaeriană cu rază foarte apropiată, dotat cu tun automat de 35 mm şi capabil să contracareze drone (C-UAS), precum şi proiectile de artilerie sau rachete (C-RAM).
  15. Vedete de intervenţie pentru scafandri - ambarcaţiuni rapide destinate scafandrilor militari.
  16. Sistem de lovire cu muniţii de tip loitering - muniţii inteligente care pot rămâne deasupra unei zone-ţintă înainte de a lovi, cunoscute şi sub denumirea de "drone kamikaze".
  17. Elicoptere multi-misiune - aparate capabile să îndeplinească mai multe tipuri de misiuni, inclusiv transport, evacuare medicală şi sprijin de foc.
  18. Soluţie informatică pentru sistemul integrat C4ISR - sistemul software care conectează comanda, controlul, comunicaţiile, calculatoarele, informaţiile, supravegherea şi recunoaşterea (Command, Control, Communications, Computers, Intelligence, Surveillance and Reconnaissance), reprezentând infrastructura digitală integrată a forţelor armate.
  19. Lovituri de calibru 35 mm pentru sistemele Oerlikon şi Skyranger, inclusiv AHEAD - muniţie pentru tunurile antiaeriene de 35 mm, inclusiv muniţia AHEAD (Advanced Hit Efficiency And Destruction), programabilă să elibereze în aer, înainte de impact, un nor de proiectile mici şi destinată în special combaterii dronelor şi a altor ţinte mici şi rapide.
  20. Lovituri de calibru 35 mm prin NSPA, pentru sistemele Oerlikon şi Skyranger - muniţie de acelaşi tip, achiziţionată prin NSPA (NATO Support and Procurement Agency), agenţia NATO prin care statele membre pot cumpăra în comun echipamente şi muniţie.
  21. Centre de Operaţiuni de Securitate (SOC) şi centre de date mobile - infrastructură IT& C flexibilă, care include centre Security Operations Centers pentru monitorizarea şi protejarea securităţii cibernetice a reţelelor informatice.
  22. Sisteme de drone produse în colaborare şi destinate Ucrainei - proiect pentru producţia comună de drone, al căror rezultat este destinat sprijinului acordat Ucrainei.

Cât primeşte România prin SAFE

România beneficiază prin instrumentul SAFE de o sumă totală de 16,68 miliarde de euro alocată de Comisia Europeană.

Din această sumă, aproximativ 9,7 miliarde de euro revin Ministerului Apărării Naţionale.

Pentru utilizarea eficientă a acestor fonduri, MApN arată că este necesară o creştere graduală, prin legea bugetului de stat pe 2027, a alocaţiilor bugetare pentru apărare în perioada 2027-2030.

Cu alte cuvinte, finanţarea europeană trebuie completată de resurse naţionale suplimentare pentru ca proiectele să poată fi derulate la timp.

Alte programe aflate la început

Pe lângă cele 22 de proiecte SAFE şi programele aflate deja în execuţie, MApN are în vedere şi iniţierea unor noi programe de înzestrare considerate prioritare.

Printre acestea se află:

  • sisteme autonome subacvatice sau de suprafaţă pentru Forţele Navale, respectiv nave sau submersibile fără echipaj uman la bord, destinate misiunilor de recunoaştere sau luptă;
  • sisteme navale pentru protecţia porturilor;
  • vedete rapide;
  • un sistem radar pasiv pentru supravegherea spaţiului aerian;
  • un sistem pasiv de senzori pentru supravegherea spaţiului aerian;
  • echipamente de geniu, utilizate pentru construcţii, deminare sau realizarea de baraje;
  • un sistem de război electronic destinat bruierii şi interceptării comunicaţiilor şi radarelor adversarului.