Rusia vrea să treacă de la „operațiune militară specială” la „război sfânt”. Există și un „obiectiv sacru”
Puterea rusă depune eforturi, de câteva săptămâni, să dea o dimensiune religioasă şi sacră ofensivei ruse în Ucraina - de la ”operaţiune militară specială” la ”război sfânt”.
Fostul preşedinte rus Dmitri Medvedev, numărul doi în puternicul Consiliu de Securitate rus afirma, la începutul lui noiembrie, că ”obiectivul sacru” al ofensivei este să-l ”oprească pe stăpânul Iadului”, o retorică ce creează disensiuni până în sânul Bisericii Ortodoxe, potrivit news.ro.
”Noi luptăm împotriva celor care ne detestă, care ne interzic limba, valorile şi chiar credinţa”, declara Dmitri Medvedev.
Inamicii Rusiei sunt ”naziştii” ucraineni şi ”câinii” din Occident, denunţa fostul şef de stat, un apropiat al lui Vladimir Putin.
„Război sfânt” împotriva Occidentului
Un semn al importanţei pe care Kremlinul o acordă dimensiunii spiritale pe care încearcă să o insufle intervenţei sale militare este faptul că Vladimir Putin a declarat, în urările pe care le-a făcut de Anul Nou, că ”justeţea morală” este de partea Moscovei.
Aceasă revendicare ilustrează voinţa autorităţilor de a aplana îndoielile unei părţi a populaţiei, îndepărtată de intrarea trupelor ruse într-o ţară în care majoritatea credincioşilor sunt, la fel ca în Rusia, creştini ortodocşi.
În timp ce Moscova suferea mai multe înfrângeri militare, retorica religioasă a luat o amploare tot mai mare, începând din toamnă, iar oficiali de rang înalt şi presa de stat prezintă intervenţia militară rusă în Ucraina ca pe un ”război sfânt” împotriva Occidentului, prezentat ca decadent.
Preoți trimiși pe front
În afară de discursuri, întrepătrunderea domeniilor religios şi militar se manifestă prin trimiterea a zeci de preoţi pe front, pentru a susţine militarii.
Preotul militar Sviatoslav Ciurkanov declară că aceste misiuni au ca obiectiv să împiedice militarii ”să-şi piardă sufletul (...), chiar dacă situaţia îi împinge la asta”.
Un preot trebuie să ”înrădăcineze în sufletul militarilor că nu trebuie să tortureze prizonierii (...). Nu trebuie să jefuiască, nu trebuie să le facă rău civililor”, continuă el.
Preotul nu are nicio îndoială asupra legitimităţii acestui asalt împotriva Ucrainei, care constă, în opinia sa, în apărarea ”valorilor tradiţionale” ale căror protectori se prezintă Kremlinul şi Biserica Ortodoxă Rusă.
Sacrificiul militarilor „spală păcatele”
Un semn al importanţei acestor preoţi în război este faptul că Vladimir Putin l-a decorat, în noiembrie, cu titlul de ”Erou al Federaţiei ruse” - cea mai înaltă distrincţie din ţară - pe un preot ortodox ucis în zona de luptă, Mihail Vasiliev.
Puternicul şef al Bisericii Ortodoxe Ruse, Chiril, şi-a exprimat susţinerea faţă de ofensiva militară, subliniind că este necesar să fie spirijiniţi ”fraţii” proruşi din estul Ucrainei, care au ”respins” valorile occidentale.
El spunea, într-o predică, la sfârşitul lui septembrie, că persoanele ucise îşi îndeplinesc ”datoria militară” printr-un ”sacrificiu care spală toate păcatele”.
Disensiuni în biserică
Însă această implicare a Bisericii în război şi retorica tot mai religioasă care îl înconjoară nu se bucură de unanimitate în Rusia.
”Această retorică a «războiului sfânt» vine direct din Evul mediu”, declară Andrei Kordocikin, un preot al Bisericii Ortodoxe Ruse aflat în post la Madrid.
Patriarhia de la Moscova îşi afişează susţinerea faţă de invazia militară, însă acest lucru a provocat valuri în lumea orodoxă, printr-o luptă aprigă între bisericile ortoxe rusă şi ucraineană.
Editorial împotriva războiului, semnat de clerici
În sânul clerului rus există divergenţe, iar la 1 martie 293 de clerici ortodocşi semnau un editorial împotriva ”războiului fratricid”.
”Nu doar societatea rusă este divizată, ci şi Biserica şi clerul”, declară preotul Andrei Kordocikin.
Mai mulţi semnatari ai textului au fost sancţionaţi de Patriarhie, care i-a mutat din parohii, declară unul dintre ei, sub protecţia anonimatului.
”În ultimii ani, legăturile între ierarhia ortodoxă de rang înalt şi putere s-au consolidat (...). Statul a ajutat mult Biserica, iar acest ajutor a creat o mare dependenţă”, declară el.
