Reporteri fără Frontiere: Dacă presa chineză era liberă, COVID-19 poate nu ar fi devenit pandemie
Dacă presa chineză ar fi fost liberă, coronavirusul nu ar fi devenit pandemie, consideră organizaţia neguvernamentală Reporteri fără Frontiere (Reporters sans frontieres, RSF).
Organizația şi-a prezentat argumentele în acest sens într-un comunicat difuzat marţi seara la Paris
China se situează pe locul 177 dintr-un total de 180 de ţări în Clasamentul mondial al RSF privind libertatea presei în 2019, aminteşte sursa citată.
Potrivit comunicatului, RSF demonstrează că, fără controlul şi cenzura impuse de autorităţi, presa chineză ar fi informat mult mai devreme publicul despre gravitatea epidemiei de coronavirus, salvând mii de vieţi şi evitând - poate - pandemia.
RSF citează totodată o analiză publicată în 13 martie, potrivit căreia cercetători de la Universitatea din Southampton au sugerat că numărul cazurilor de coronavirus în China ar fi putut fi redus cu 86% dacă măsurile de luptă împotriva epidemiei, luate în China începând din 20 ianuarie, ar fi fost puse în aplicare cu două săptămâni mai devreme, potrivit Agerpres.
Redăm în continuare integral cronologia prezentată de RSF:
18 octombrie: presa chineză ar fi relatat despre rezultatele înfricoşătoare ale simulării unei pandemii
Centrul Johns Hopkins pentru securitatea sanitară, în parteneriat cu Forumul economic mondial şi cu Fundaţia Bill & Melinda Gates, a efectuat în 18 octombrie 2019 o simulare cu o pandemie de coronavirus şi a alertat comunitatea internaţională despre rezultat: 65 de milioane de morţi în 18 luni.
Dacă internetul chinez nu era izolat de un sistem elaborat de cenzura electronică şi mass media nu erau constrânse să urmeze instrucţiunile Partidului Comunist, publicul şi autorităţile s-ar fi interesat fără îndoială de această informaţie provenind din SUA şi care se făcea ecoul epidemiei de SARS (sindromul acut respirator sever), care provocase peste 800 de morţi şi afectase 8.000 de persoane, în special în China, în 2003.
20 decembrie: autorităţile oraşului Wuhan i-ar fi informat pe jurnalişti
În 20 decembrie, la o lună de la primul caz documentat, oraşul Wuhan avea deja 60 de bolnavi afectaţi de o pneumopatie necunoscută asemănătoare SARS, în contextul în care mai mulţi oameni frecventaseră piaţa de peşte din Huanan. În pofida situaţiei, autorităţile nu consideră util să comunice aceste informaţii presei.
Dacă autorităţile nu ascundeau presei existenţa unui început al epidemiei legate de o piaţă foarte populară, publicul ar fi încetat el însuşi să frecventeze acest loc înainte de închiderea sa oficială, la 1 ianuarie.
25 decembrie: doctoriţa Lu Xiaohong şi-ar fi putut împărtăşi temerile presei
Medicul Lu Xiaohong, directoarea Departamentului de gastroenterologie al spitalului nr.5 din oraşul Wuhan, aude vorbindu-se despre cazul de infecţie care afectează personalul medical încă din 25 decembrie şi suspectează încă din prima săptămână a lunii ianuarie că infecţia este transmisibilă de la om la om.
Dacă sursele jurnaliştilor în China nu riscau sancţiuni grave, care puteau merge de la un blam profesional la pedepse grele cu închisoarea, doctoriţa Lu Xiaohong şi-ar fi asumat fără îndoială responsabilitatea de a alerta presa, forţând autorităţile să acţioneze cu trei săptămâni mai devreme decât au făcut-o.
30 decembrie: apelul medicilor lansatori de alertă ar fi fost reluat de media
Directoarea serviciului de urgenţe al spitalului central din Wuhan, Ai Fen, şi un grup de medici lansează alerta pe internet din 30 decembrie. Opt dintre ei, între care doctorul Li Wenliang, decedat între timp în urma maladiei, vor fi reţinuţi de poliţie în 3 ianuarie pentru că ar fi făcut să circule "zvonuri false".
Dacă, de la această dată, presa şi reţelele de socializare ar fi putut prelua liber informaţia transmisă de lansatorii de alertă, publicul ar fi luat cunoştinţă de pericol şi ar fi făcut presiuni asupra autorităţilor pentru ca acestea să ia măsuri pentru limitarea răspândirii virusului.
31 decembrie: reţelele de socializare ar fi retransmis în China alerta oficială
China alertează oficial Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) la 31 decembrie, dar obligă în acelaşi timp aplicaţia mobilă WeChat să cenzureze un mare număr de cuvinte-cheie care se refereau la epidemie.
Fără cenzură, reţeaua de socializare WeChat, care numără 1 miliard de utilizatori activi în China, ar fi putut permite jurnaliştilor să difuzeze reportaje şi sfaturi de profilaxie contribuind la o mai bună respectare a regulilor preconizate de autorităţile din domeniul sănătăţii.
5 ianuarie: presa ştiinţifică ar fi difuzat mai devreme genomul coronavirusului
Echipa profesorului Zhang Yongzhen din cadrul Centrului clinic de sănătate publică din Shanghai reuşeşte să secvenţieze virusul încă din 5 ianuarie, dar autorităţile par reticente să publice secvenţa genomului. La 11 ianuarie, ziua în care China confirmă primul său deces din cauza virusului, cercetătorii fac să se scurgă informaţia spre platforme cu sursă deschisă, ceea ce va provoca închiderea laboratorului drept represalii.
Dacă autorităţile chineze ar fi jucat cartea transparenţei, ele ar fi comunicat imediat secvenţierea genomului coronavirusului presei ştiinţifice, permiţând comunităţii internaţionale să câştige timp preţios în cercetările sale pentru a pune la punct un vaccin.
13 ianuarie: comunitatea internaţională ar fi anticipat riscul unei pandemii
Primul caz de infecţie cu coronavirus în afara Chinei este înregistrat în Thailanda în 13 ianuarie la o turistă chineză originară din Wuhan.
Dacă, la această dată, mass-media internaţionale ar fi avut un acces complet la informaţiile deţinute de autorităţile chineze despre amploarea epidemiei, este probabil că comunitatea internaţională ar fi înţeles dimensiunea crizei şi ar fi anticipat mai bine riscul unei propagări a epidemiei în afara Chinei, evitând - poate - transformarea sa în pandemie.
