Potrivit CNBC, preluat de news.ro, Pentagonul va primi gratuit o participație de 35% în compania North American Blue Energy Partners (NABEP), care a obținut concesiuni pe 100 de ani pentru 17 câmpuri petroliere din Venezuela. Această mișcare strategică survine la opt luni după ce Washingtonul l-a înlăturat pe fostul președinte Nicolás Maduro printr-un raid militar, inițiind o colaborare cu regimul interimar condus de Delcy Rodríguez.
Detaliile publicate de Casa Albă conturează un control american aproape total asupra acestei operațiuni. Pe lângă cota de 35% acordată Office of Strategic Capital fără costuri pentru contribuabili, Departamentul de Stat obține dreptul de a cumpăra 20% din producție la costul de producție, nu la prețul pieței, plus un drept de preempțiune asupra celorlalte 80%.
Guvernul SUA poate bloca numirile în consiliul de administrație, unde majoritatea membrilor trebuie să fie cetățeni americani, iar întregul acord este guvernat de legislația și jurisdicția instanțelor americane. Petrolul achiziționat în condiții preferențiale va alimenta Rezerva Strategică de Petrol și armata, dreptul de preempțiune asupra restului producției fiind conceput strict ca o poliță de asigurare pentru eventuale crize.
20% din rezervele Venezuelei, aproape gratis
Dacă datele sunt corecte, concesiunile acoperă aproximativ 65 de miliarde de barili, echivalentul a 20% din rezervele estimate ale Venezuelei. Ca volum, NABEP ar deveni a doua mare companie petrolieră din lume, după Saudi Aramco, controlând de patru ori mai multe rezerve decât ExxonMobil.
Analiza acestui aranjament a stârnit reacții vehemente în rândul specialiștilor. Scott Lincicome, expert în dreptul comerțului internațional la Cato Institute, a sintetizat situația astfel: „Aceasta este pur şi simplu o întreprindere de stat. Controlul de facto asupra întregii producţii la cost înseamnă proprietate.”
Precedentele pentru o astfel de implicare directă a statului american sunt extrem de rare. Istoricul industriei petroliere Tyler Priest, de la University of Iowa, a amintit că Washingtonul a analizat o preluare similară în Arabia Saudită în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar a renunțat din cauza opoziției industriei, iar în 1976 un proiect de companie petrolieră federală a fost respins la limită de Congres. Referindu-se la actualul parteneriat, Priest a avertizat: „Faptul că guvernul american intră într-un astfel de aranjament cu un concesionar controversat, într-o ţară cunoscută pentru corupţie endemică, ridică tot felul de semnale de alarmă.”
Deși administrația Trump susține că scopul este stimularea investițiilor private, marile grupuri petroliere americane rămân reticente în urma naționalizării din 2007. Secretarul Energiei, Chris Wright, a încercat să tempereze temerile, afirmând că guvernul nu va deveni operator direct. Totuși, CEO-ul ExxonMobil, Darren Woods, i-a transmis lui Trump în ianuarie că Venezuela este „de neinvestit” în condițiile actuale, iar ConocoPhillips așteaptă recuperarea creanțelor. Doar Chevron menține o prezență activă, anunțând recent o investiție de 7 miliarde de dolari pentru a-și dubla producția până în 2031.
Directorul, în centrul unui scandal de corupție
În centrul acestui acord se află NABEP și CEO-ul său, Alejandro Betancourt, o figură controversată care s-a confruntat cu acuzații de spălare de bani și corupție, pe care le-a negat și care nu au dus la o punere sub acuzare. Un oficial american a justificat alegerea susținând că Betancourt este „un bun operator petrolier” care a fost util guvernului SUA în trecut. Compania susține că a crescut producția de la 18.000 la peste 200.000 de barili pe zi, devenind al doilea mare producător privat din țară, cu obiectivul de a depăși un milion de barili pe zi și de a atrage aproape 100 de miliarde de dolari în investiții.
Viabilitatea înțelegerii este însă sub semnul întrebării din punct de vedere juridic și politic. Pentagonul declarase anterior că Office of Strategic Capital are mandat doar pentru împrumuturi, garanții și asistență tehnică, nu pentru deținerea de participații. Deși Casa Albă a confirmat cota de 35%, susținând compatibilitatea legală, Peter Harrell, fost consilier economic în Consiliul Național de Securitate, a subliniat o carență a documentelor oficiale, declarând: „administrația Trump nu a prezentat încă în mod clar justificarea juridică a acestei formule.”
Riscurile politice persistă și pe termen lung, așa cum a subliniat Bob McNally, președintele Rapidan Energy: „Obiectivul SUA este reducerea riscului pentru investiţiile private pe termen lung, dar riscurile politice semnificative atât la Washington, cât şi la Caracas vor limita impactul planului.” O viitoare administrație democratică după alegerile din 2028 sau un nou guvern la Caracas ar putea reanaliza sau anula acest acord.
