Fiul femeii susține că starea ei s-a deteriorat constant, însă tratamentul și monitorizarea nu au fost intensificate. După transferul pe secția de medicină internă, medicii au constatat că pacienta se afla într-o stare extrem de gravă. A fost transferată la terapie intensivă, unde a murit în dimineața următoare, scrie presa poloneză.
Cazul a avut loc la sfârșitul lunii iulie, dar a devenit public abia recent, după ce fiul pacientei, Artur, a publicat pe YouTube un videoclip în care prezintă parcursul mamei sale în spital, de la internare până la deces. Bărbatul spune că nu vrea să stabilească el vinovăția personalului medical și că lasă concluziile finale în seama experților și a autorităților.
„Știu să citesc rezultatele analizelor și nu voi permite să mi se ia dreptul de a pune întrebări, de a căuta adevărul”, afirmă Artur.
Pacienta suferea de mielom multiplu și făcea chimioterapie
Maria fusese diagnosticată cu mielom multiplu în luna martie și urma tratament chimioterapic. Boala îi provocase paralizia părții inferioare a corpului și o limitare severă a mobilității brațelor, astfel încât femeia era imobilizată la pat și depindea de ajutorul celor din jur.
Potrivit familiei, înainte de internare era însă lucidă, comunica normal și era interesată de continuarea tratamentului și a recuperării.
„Era conștientă de situația ei, comunicativă și interesată de continuarea tratamentului și a recuperării”, spune fiul acesteia, care susține că mama sa nu se afla într-o stare terminală înainte de episodul care a dus la internare.
Victima a ajuns la spital pe 22 iulie, după mai multe zile de vărsături și diaree. Familia se temea că se va deshidrata și suspecta o infecție digestivă bacteriană, întrucât știa că femeia era purtătoare a unor astfel de bacterii. La Urgențe, pacienta a fost încadrată în categoria ESI 3, ceea ce indică o stare care necesită intervenție medicală, dar este considerată stabilă. Medicii au constatat deshidratare, puls accelerat și febră. Tensiunea arterială nu a putut fi măsurată.
„Era o încăpere înghesuită, folosită ca depozit”
Din cauza riscului de infecție, Maria a fost izolată într-o cameră separată. Fiul ei afirmă că încăperea era folosită în principal ca depozit și conținea pături, dispozitive defecte și alte echipamente neutilizate.
„Era o cameră înghesuită, folosită ca depozit, după cum arăta și inscripția de pe ușă. Erau pături, stații de andocare stricate și alte dispozitive nefolosite. Deasupra patului era un dulap cu geamul spart”, povestește Artur.
Potrivit acestuia, camera nu avea fereastră, sonerie sau ventilație și nici măcar o masă lângă pat pe care pacienta să își poată pune apa.
„Era o căldură și o lipsă de aer greu de descris, mai ales că ușa trebuia ținută permanent închisă din motive legate de infecție”, spune el.
Familia susține și că patul era unul dur, nepotrivit pentru o pacientă paralizată și vulnerabilă la apariția escarelor. Fiul și tatăl său au rămas aproape permanent lângă femeie, de teamă să nu fie lăsată singură.
Familia reclamă tratamentul și lipsa monitorizării
Într-un interviu acordat publicației Wyborcza, Artur spune că înțelege problemele și aglomerația din spitale, însă consideră că modul în care mama sa a fost îngrijită la Urgențe ridică întrebări serioase. Potrivit acestuia, femeia a primit doar electroliți, o singură administrare de glucoză, o doză de metamizol și vancomicină administrată oral. Fiul susține că eficiența tratamentului era problematică în condițiile în care pacienta avea vărsături constant.
El afirmă și că mama sa nu a fost monitorizată permanent cu aparate pentru funcțiile vitale. Inițial fusese conectată la un monitor, însă dispozitivul ar fi fost deconectat în dimineața următoare.
„Mama mi-a spus că l-au oprit «pentru că făcea bip tot timpul»”, afirmă Artur.
Familia susține că personalul medical verifica pacienta doar sporadic și că în documentația medicală nu apar suficiente dovezi privind monitorizarea stării sale.
O altă problemă reclamată de fiul femeii a fost accesul intravenos. Potrivit acestuia, branula montată la internare s-a deplasat și nu a mai permis administrarea lichidelor pe parcursul unei perioade importante.
„În dimineața următoare, situația s-a repetat, iar personalul nu a reușit să monteze o nouă branulă, deoarece venele erau colabate din cauza deshidratării”, afirmă el.
Potrivit acestuia, familia a cerut în mod repetat intervenția personalului, însă tratamentul nu ar fi fost intensificat.
După 46 de ore, starea pacientei era critică
Un loc pentru Maria în secția de medicină internă a fost găsit în după-amiaza zilei de 24 iulie, după 46 de ore și 20 de minute petrecute în Urgențe. Potrivit lui Artur, medicul care a preluat pacienta a constatat că aceasta se afla într-o stare extrem de gravă: pulsul nu putea fi perceput la nivelul arterelor radiale, saturația și tensiunea arterială nu puteau fi măsurate, extremitățile erau reci, buzele albastre, iar valoarea CRP depășea 310.
„Am reușit însă să îi montăm imediat două perfuzii, lucru despre care ni se spusese că nu era posibil înainte, iar mamei i s-au administrat noradrenalină, lichide, antibiotice și oxigen”, povestește fiul.
În scurt timp, pe măsură ce analizele indicau afectarea mai multor organe, Maria a fost intubată și transferată la secția de terapie intensivă. Femeia a murit în dimineața următoare.
În aceeași zi, fiul său a depus o plângere la Parchetul Districtual Poznań-Grunwald, reclamând suspiciunea unei infracțiuni legate de lipsa de reacție la deteriorarea stării pacientei în perioada petrecută în Urgențe. Autopsia a fost deja efectuată la institutul de medicină legală
După cinci zile, spitalul i-a răspuns lui Artur, prezentând rezultatele unei „proceduri detaliate de verificare”.
Directorul medical susține că pacienta se afla într-o stare generală gravă încă de la începutul internării la Urgențe, iar analizele indicau un proces inflamator accentuat, tulburări electrolitice și deshidratare, precum și o infecție severă cu un agent patogen care impunea izolarea.
Potrivit conducerii, pacientei i s-a administrat vancomicină orală, precum și tratament intravenos cu lichide, tratament simptomatic și corectarea tulburărilor hidroelectrolitice.
Directorul afirmă că, în timpul tratamentului, pacienta „și-a îndepărtat accesul intravenos”, iar restabilirea accesului venos a fost dificilă din cauza deshidratării severe. Spitalul susține că, în această perioadă, femeia a primit și lichide pe cale orală, deși administrarea acestora „nu a fost consemnată în documentația medicală”.
