Misiunile de salvare din Maroc, tot mai dificile. Zeci de sate nu au apă potabilă și sute de oameni așteaptă să fie ajutați
La trei zile de la seismul devastator din Maroc, autoritățile au numărat peste 2.800 de morți.
În satele devastate din Munții Atlas, salvatorii scot dintre dărmături tot mai multe cadavre. Alte mii de persoane sunt grav rănite. În unele dintre aceste localități montane, nicio construcție nu a rămas în picioare.
E nevoie de un miracol să mai fie găsiți oameni în viață în urma cutremurului de vineri noapte, dar încă se întâmplă minuni.
Atenție, urmează imagini și detalii, care vă pot afecta emoțional.
Sleit de puteri și plin de vânătăi, dar în viață. La câteva minute după un bărbat, au început să apară alți supraviețuitori. Cei salvați au fost urcați în camioane și transportați la baza muntelui Atlas pentru a primi îngrijiri medicale.
Stuart Ramsay, corespondent Sky News: „Oamenii sunt acum aduși la poalele muntelui. A fost nevoie de mult timp pentru ca echipele de salvare să ajungă aici, dar îi aduc pe răniți. Oamenii continuă să sosească. Mulți credeau că aici nu mai sunt supraviețuitori, dar nu a fost așa. A trebuit doar să fie scoși de sub dărâmături”.
Unii dintre cei care au supraviețuit cutremurului au renunțat să mai aștepte. Unii au mers pe jos o zi întreagă pentru a căuta ajutor și pentru a lua orice provizii pe care le puteau găsi.
Bărbat: „Casa mea s-a prăbușit. Nu mai există. A căzut peste mine și peste familia mea. Mi-am salvat cele două fiice și soția, dar mi-am pierdut ceilalți doi copii. Nu mai am mobilă, nu mai am nimic".
Armata e nevoită în continuare să le livreze provizii sinistraților cu ajutorul elicopterelor, deoarece multe drumuri sunt blocate.
Dar și această operațiune poate fi dramatică pentru supraviețuitori. În timp ce lansa ajutoare, un aparat de zbor a distrus ceea ce a mai rămas dintr-o casă deja avariată în urma seismului.
Ca să evite astfel de situații, singura soluție e că soldații să ajungă la cei oropsiți, pe jos.
La orice pas sunt oameni care au nevoie disperată de ajutor.
O femeie este însărcinată în 9 luni. Nu putea să nască printre ruine, a căutat o soluție, dar îi dau lacrimile când vorbește.
Femeie: „Am venit cu soțul meu aici, pentru că nu mai avem unde să stăm. Mi-am lăsat părinții acolo, în sat. Nu știu dacă vor mai fi în viață. Nu știu dacă îi voi mai vedea sau pe frații și pe surorile mele”.
Mai sunt zeci de sate și orașe fără curent sau apă potabilă, unde salvatorii încă nu au ajuns. Foarte curând s-ar putea să nu mai aibă pe cine să salveze.
