Poate părea un fenomen plăcut privirii, însă oamenii de știință au descoperit că în spatele acestuia s-ar putea ascunde un motiv îngrijorător: creșterea poluării cu plastic, relatează CNN.
Această regiune a oceanului este cunoscută sub numele de Marea Insulă de Gunoi din Pacific.
Este un adevărat loc de deșeuri din plastic, alcătuit din tot felul de materiale, de la plase de pescuit vechi până la ambalaje alimentare și recipiente pentru băuturi.
Mulți oameni își imaginează această zonă ca pe niște insule uriașe de gunoi plutitor, însă, în realitate, o mare parte din poluare este formată din fragmente minuscule, numite microplastice, atât de mici încât multe dintre ele nu pot fi observate cu ochiul liber.
Potrivit unui studiu publicat joi în revista științifică Communications Earth & Environment, de către cercetători de la Universitatea din Bergen, Norvegia, tocmai creșterea cantității acestor particule minuscule de plastic ar putea fi responsabilă pentru schimbarea culorii apei din zona Mării Insule de Gunoi din Pacific.
Culoarea oceanului reflectă literalmente ceea ce se află în apa sa -de la organisme microscopice asemănătoare plantelor, numite fitoplancton, până la deșeurile marine.
Însă exista o „lacună” în cercetare în ceea ce privește modul în care microplasticele ar putea influența culoarea oceanului, a explicat Dan Koestner, unul dintre autorii studiului și cercetător în domeniul opticii oceanice.
Acesta a început să prepare adevărate „smoothie-uri” din deșeuri de plastic, pe care le-a testat folosind lumini și lasere, pentru a observa modul în care microplasticele interacționează cu lumina.
Folosind datele obținute, următorul pas a fost să determine ce cantitate de plastic ar fi necesară pentru a produce o schimbare de culoare suficient de vizibilă încât să poată fi detectată de un satelit, a declarat Koestner. Marea Insulă de Gunoi din Pacific, unde curenții oceanici circulari concentrează cantități uriașe de deșeuri din plastic, părea locul ideal pentru această cercetare.
Cercetătorii au analizat 20 de ani de date obținute prin satelit din această regiune, pentru perioada 2002–2022, și au identificat o creștere semnificativă a intensității luminii reflectate în lungimile de undă albastre și verzi, atât în interiorul, cât și în apropierea Marii Insule de Gunoi din Pacific, comparativ cu zonele oceanice învecinate.
Potrivit concluziilor lor, acest fenomen ar fi făcut ca apa să capete o nuanță de albastru-verzui.
Ulterior, cercetătorii au realizat simulări pentru a înțelege posibilele cauze ale acestei schimbări de culoare și au verificat dacă fenomenul ar putea fi explicat prin factori naturali, precum creșterea cantității de fitoplancton sau modificarea compoziției acestuia.
Microplasticele ar putea schimba culoarea oceanului
Însă atunci când au introdus în simulări și prezența plasticului, au observat o creștere semnificativă a probabilității ca apa să capete nuanța albastru-verzui identificată în imaginile satelitare.
„Am reușit să identificăm un spectru specific de lumină, o anumită culoare pe care microplasticele tind să o producă”, a declarat Shea Cheatham, coautor al studiului și doctorand la Universitatea din Bergen.
Cu toate acestea, mai sunt necesare cercetări pentru a demonstra că schimbarea de culoare observată în datele satelitare este cauzată în mod direct și exclusiv de plastic, a precizat Cheatham.
Următorul pas ar fi deplasarea cercetătorilor în zona Marii Insule de Gunoi pentru a efectua măsurători direct în ocean, un proces dificil și costisitor.
Dacă ipotezele lor se vor confirma, această metodă de analiză ar putea fi aplicată și în alte regiuni ale oceanelor despre care se crede că au concentrații ridicate de microplastice, contribuind astfel la o mai bună înțelegere a amplorii problemei.
„Nu avem, în realitate, o metodă eficientă de a cuantifica sau măsura aceste particule foarte mici de microplastic fără să recurgem la proceduri laborioase”, a explicat Koestner.
Oamenii de știință estimează că în oceane ajung anual până la aproximativ 13 milioane de tone metrice de plastic, însă doar o mică parte din această cantitate a fost identificată plutind la suprafața apei - aproximativ 250.000 de tone.
Această diferență este cunoscută uneori sub numele de „paradoxul plasticului dispărut”.
O parte a explicației ar putea fi faptul că obiectele din plastic se fragmentează în particule extrem de mici, greu de detectat, adică microplastice.
„Cu siguranță, încă nu avem o imagine completă asupra locului în care ajunge tot acest plastic”, a declarat Cheatham.
Microplasticele pot provoca daune extinse mediului marin. Ele pot fi ingerate de animalele marine și pot ajunge, treptat, în întregul lanț trofic, fiind descoperite inclusiv în produsele din pește și fructele de mare pe care le consumăm.
De asemenea, aceste particule pot transporta substanțe poluante și pot chiar să interfereze cu capacitatea oceanului de a transporta și stoca carbon.
În ultimul deceniu, capacitatea de a detecta plasticul cu ajutorul sateliților și dronelor s-a îmbunătățit considerabil. Totuși, identificarea microplasticelor rămâne dificilă, deoarece particulele sunt foarte mici și tind să se amestece cu alte elemente naturale, precum fitoplanctonul și resturile organice, a explicat Richard Thompson, profesor de biologie marină la Universitatea din Plymouth, Anglia, care nu a participat la acest studiu.
„Detectarea unui semnal asociat plasticului este extrem de dificilă”, a declarat acesta.
Tocmai de aceea, consideră el, aceste descoperiri sunt importante.
„Dacă putem detecta schimbările de la distanță, cu ajutorul sateliților, procesul va fi mai rapid și mai puțin costisitor decât numărarea fiecărui fragment de deșeu în parte”, a spus el.
Koestner speră că studiul va contribui la conștientizarea amplorii poluării cu plastic și a consecințelor sale asupra mediului marin.
Dacă „microplasticele se acumulează într-o asemenea cantitate încât ajung efectiv să schimbe culoarea oceanului, acesta este un lucru cu adevărat alarmant”, a conchis acesta.
