Fosta asistentă medicală, în vârstă de 36 de ani, și-a ucis cei trei copii mici în subsolul locuinței familiei din Massachusetts. Clancy este acuzată de omor calificat pentru fiecare copil în parte și nu contestă faptul că și-a ucis cei doi fii și fiica, în 2023, relatează BBC.
Avocatul său susține însă că femeia suferea, la momentul faptelor, de psihoză postpartum și, prin urmare, nu putea să distingă între bine și rău.
Procurorii susțin, în schimb, că Clancy a luat o decizie calculată și intenționată de a-și ucide copiii și că, în acel moment, știa că ceea ce face este greșit.
Marți, după patru zile de deliberări, membrii juriului din procesul lui Clancy au transmis judecătorului că nu reușesc să ajungă la un acord. Judecătorul le-a cerut însă să continue deliberările și să încerce să ajungă la un verdict unanim.
După trei zile de deliberări, juriul format din nouă femei și trei bărbați urma să continue să analizeze cazul. Membrii juriului au mai multe variante de verdict:
· nevinovată;
· nevinovată pe motiv de nebunie;
· crimă de gradul întâi;
· crimă de gradul al doilea;
· omor din culpă.
Care sunt cele 5 scenarii
Nevinovată sau nevinovată pe motiv de nebunie
Aceste variante au legătură cu apărarea bazată pe psihoza postpartum. Echipa juridică a lui Clancy a susținut că femeia a avut halucinații și a auzit o voce care îi spunea să-și ucidă copiii.
Martorii experți au explicat instanței cât de gravă poate fi această afecțiune, iar membri ai familiei au depus mărturie cu privire la starea mintală a femeii.
Potrivit legislației din Massachusetts, Clancy nu are obligația de a demonstra că suferea de o boală mintală și că nu era responsabilă penal pentru acțiunile sale.
În schimb, procurorii trebuie să demonstreze dincolo de orice îndoială rezonabilă că femeia era responsabilă penal atunci când și-a ucis copiii, a explicat pentru BBC avocata specializată în drept penal Elyse Hershon.
Acest lucru poate fi demonstrat fie prin faptul că Clancy nu suferea de o boală mintală în momentul faptelor, fie prin faptul că, deși avea o afecțiune psihică, își putea controla acțiunile și știa că acestea sunt greșite.
Un verdict de nevinovăție ar însemna că Clancy ar fi pusă în libertate, însă această variantă este considerată puțin probabilă. Mult mai probabil este un verdict de nevinovăție pe motiv de nebunie, caz în care Clancy ar fi internată într-o unitate medicală de psihiatrie.
„Cazul se reduce, în esență, la locul în care își va petrece restul vieții. Apărarea consideră că acesta ar trebui să fie o unitate de psihiatrie, în timp ce procurorii consideră că ar trebui să fie o închisoare de stat”, a declarat Hershon.
Ce înseamnă crima de gradul întâi
Acesta este cel mai grav verdict posibil pentru Clancy. Crima de gradul întâi (o categorie apropiată, în anumite privințe, de omorul calificat săvârșit cu premeditare în Codul Penal din România) presupune uciderea intenționată și premeditată a unei alte persoane.
În Massachusetts, o condamnare pentru crimă de gradul întâi atrage automat pedeapsa cu închisoarea pe viață, fără posibilitatea eliberării condiționate.
Heather Cucolo, profesoară la New York Law School și specialistă în legislația privind sănătatea mintală, a declarat pentru BBC că, pentru a ajunge la acest verdict, Clancy ar trebui practic să fie percepută drept „un monstru” de către membrii juriului.
Aceștia ar trebui să stabilească faptul că uciderile au fost caracterizate de cruzime sau atrocitate extremă ori că au fost premeditate, sau ambele, și că procurorii au demonstrat că nu existau factori care să îi reducă responsabilitatea.
În acest caz, boala sau tulburarea mintală, așa cum este definită de lege, ar putea constitui un factor atenuant.
Procurorul Jennifer Sprague a declarat în pledoariile finale că nu există nicio dispută cu privire la faptul că Clancy suferea de o boală mintală, însă aceasta nu era atât de gravă încât femeia să nu poată face diferența dintre bine și rău.
Martorii experți citați de acuzare au pus, de asemenea, sub semnul întrebării faptul că femeia ar fi auzit într-adevăr vocea despre care a spus că i-a ordonat să-și ucidă copiii.
Crimă de gradul al doilea
Această categorie se referă, potrivit legislației din Massachusetts, la orice crimă care nu se încadrează la gradul întâi.
Crima de gradul al doilea (o infracțiune apropiată, ca gravitate și structură, de omorul simplu din Codul penal român) se aplică în cazul uciderilor ilegale comise cu intenție criminală sau printr-o conduită extrem de imprudentă, dar fără o planificare prealabilă.
„Pentru acest verdict, jurații s-ar putea să nu fie convinși că acțiunile care au dus la crime au fost premeditate, ci că Clancy a văzut în mod conștient o oportunitate de a comite uciderile în acel moment”, a explicat Cucolo.
În cazul unei condamnări pentru crimă de gradul al doilea, Clancy ar primi, de asemenea, o sentință pe viață, însă ar exista posibilitatea eliberării condiționate.
Omor din culpă
Juriul a primit o nouă variantă după ce judecătorul le-a permis membrilor să o declare pe Clancy vinovată de omor din culpă, o posibilitate care fusese anterior contestată de apărare și acuzare.
O condamnare pentru omor din culpă ar însemna că Clancy și-a ucis copiii fără intenție, printr-o conduită „neglijentă și imprudentă”, infracțiune care se pedepsește cu până la 20 de ani de închisoare pentru fiecare faptă.
Potrivit lui Hershon, această variantă are în vedere faptul că, din cauza unei intoxicări involuntare, în acest caz provocată de prescrierea unei doze prea mari de medicamente, Clancy ar fi suferit o tulburare mintală care i-ar fi afectat capacitatea de a înțelege ceea ce făcea.
Intenția reprezintă o diferență importantă între un verdict de omor din culpă și cele două variante de condamnare pentru crimă, au explicat experții.
„Această variantă le permite juraților să accepte că uciderile nu au fost planificate sau calculate, ci că Clancy a luat decizia de a acționa într-o fracțiune de secundă”, a spus Cucolo.
Procurorii nu sunt obligați să demonstreze că femeia a intenționat să provoace moartea copiilor pentru a obține o condamnare pentru omor din culpă, a adăugat ea.
Procesul poate fi declarat nul
Dacă juriul nu poate ajunge la o decizie unanimă, judecătorul poate declara procesul nul. În acest caz, procesul s-ar încheia fără un verdict. Un juriu blocat nu înseamnă nici că procurorii și-au demonstrat cazul, nici că inculpata este nevinovată.
În Massachusetts, de regulă, sunt parcurse mai multe etape înainte ca un judecător să declare procesul nul. Acesta va încerca, de obicei, să îi determine pe jurați să continue deliberările atât timp cât există posibilitatea ca aceștia să ajungă la un acord.
Dacă jurații îl informează din nou că sunt în impas și nu pot ajunge la un verdict unanim, judecătorul poate transmite instrucțiuni suplimentare, cunoscute în Massachusetts drept „Tuey-Rodriguez charge”. Acestea îi încurajează pe membri să analizeze toate punctele de vedere și să își reevalueze propriile opinii cu privire la caz.
Jurații sunt îndemnați să continue deliberările și să încerce să ajungă la un acord, păstrându-și în același timp propriile convingeri și respectându-și judecata și conștiința.
Dacă juriul rămâne în continuare blocat, judecătorul poate declara procesul nul.
Ulterior, procurorii pot relua procedura și pot trimite cazul în fața unui nou juriu, pot negocia un acord privind recunoașterea vinovăției sau pot renunța complet la acuzații.
