„Nici măcar nu vreau să discut despre asta”, a răspuns președintele rus.
Mai puțin de nouă luni mai târziu, după ce ayatollahul Ali Khamenei a murit într-un atac țintit condus de Israel și susținut de SUA, sâmbătă, Putin a avut puține opțiuni în afară de a reacționa, scrie Politico.
Asasinarea a declanșat probabil două dintre instinctele cele mai profunde ale lui Putin: paranoia adânc înrădăcinată privind propria sa supraviețuire politică și dorința de a-și asigura supraviețuirea printr-o victorie în Ucraina — indiferent de costuri.
Ambele au fost vizibile într-o declarație scurtă publicată pe site-ul Kremlinului, în care Putin a denunțat uciderea lui Khamenei drept „o crimă… comisă printr-o încălcare cinică a tuturor normelor moralei umane și ale dreptului internațional”.
A fost o reacție mai dură decât cea avută la capturarea, la începutul acestui an, a unui alt aliat rus de odinioară, Nicolás Maduro din Venezuela.
Și totuși, în mod notabil, Putin nu a menționat țările aflate în spatele asasinatului.
Mentalitate de buncăr
În cercurile rusești, moartea lui Khamenei a fost comparată cu căderea unui alt dictator.
Imaginile filmate cu telefonul mobil, în care liderul libian Muammar Gaddafi era bătut până la moarte după intervenția NATO din 2011, l-au lăsat pe Putin „furios la culme”, potrivit jurnalistului rus bine conectat Mihail Zîgar.
„Au arătat întregii lumi cum a fost ucis, plin de sânge”, a spus atunci Putin, vizibil furios, într-o conferință de presă televizată. „Asta este democrație?”
În mai 2012, la scurt timp după înlăturarea lui Gaddafi, Putin a revenit la președinție după un mandat ca prim-ministru. A preluat funcția aparent hotărât să rupă relațiile cu Occidentul și să elimine disidența internă, pe care o acuza că încearcă să colaboreze cu inamicii Rusiei pentru a provoca o schimbare de regim.
„Moartea lui Gaddafi a fost momentul de cotitură în politica rusă — atât externă, cât și internă”, scrie Alexander Baunov, cercetător principal la Carnegie Russia Eurasia Center din Berlin.
Faptul că SUA și Europa au permis răsturnarea atât de brutală a unui lider global a fost perceput de Putin, fost agent KGB, drept „culmea trădării”, spune Baunov.
Odată cu trecerea anilor, Putin s-a izolat tot mai mult.
În timpul pandemiei de Covid, atât demnitarii străini, cât și oficialii ruși erau obligați să păstreze o distanță de câțiva metri față de președintele rus. Interacțiunile cu publicul erau — și încă sunt — atent regizate.
Liderul opoziției ruse, Alexei Navalnîi, l-a numit faimos „bunicul din buncăr”, aluzie la ancheta echipei sale privind un palat opulent presupus a fi deținut de Putin, care includea o rețea de tuneluri săpate la 50 de metri adâncime.
