Copilul de 5 ani care și-a scris propriul necrolog. ”Ne vedem mai târziu!”
Cazul dureros al unui băiețel de 5 ani, care și-a scris propriul necrolog, a ajuns în atenția presei internaționale.
Pe 6 iulie 2018, Garrett Matthias a încetat din viață. Micuțul suferea de un cancer extrem de rar, care i-a atacat oasele și nervii cranieni.
Înainte de a muri, Garrett și-a scris propriul necrolog, povestind lucrurile pe care le-a îndurat în timpul tratamentului, dar relatând în același timp și cu umor diverse momente din viața sa.
Necrologul scris de copil, ajutat și de părinți:
”Mă numesc Garrett Michael Boofias și am 5 ani. Adresa mea: sunt un Bulldog! Culoarea mea preferată: albastru... și roșu, negru și verde. Supereroul meu preferat: Batman, și Thor, Iron Man, Hulk și Cyborg. Când o să fiu mare vreau să mă fac boxer.
Cel mai mult iubesc: să mă joc cu sora mea, iepurele meu albastru, muzica rock, Lego, prietenii care au grijă de mine, Batman.
Cel mai mult urăsc: pantalonii! Cancerul mizerabil și stupid. Acele.
Când o să mor: o să fiu o gorilă și o să arunc cu murdărie spre tati.
Incinerat sau îngropat: incinerat (ca mama lui Thor) și să mă transform într-un copac, în care să locuiesc când o să fiu o gorilă.
Înmormântare privată sau cu mulți invitați: înmormântările sunt triste. Vreau 5 case gonflabile (pentru că am 5 ani), pe Batman și înghețată.
La fel ca în Asgardia, vor fi artificii după apusul soarelui.
O a doua înmormântare va avea loc mai târziu, după ce părinții își vor da seama cum pot transforma cenușa într-un copac, pe care să-l planteze într-o zonă protejată.
Donații pot fi făcute AICI.
Le suntem recunoscători medicilor, asistentelor, cântăreților, specialiștilor, terapeuților și voluntarilor care au muncit încontinuu pentru a-l vindeca pe Garrett. Cancerul este urât, o bestie care lasă în urma ei numai distrugere. Cancerul omoară, la fel ca pe Garrett sau ca în alte cazuri din trecut. Cei care sunt ”norocoși” și supraviețuiesc îndură apoi efectele secundare și stau cu teamă că se va întoarce. Vom lupta pentru un tratament până când cancerul nu va mai fura copilăria niciunui copil, până când niciun frate nu își va mai pierde prietenul cel mai bun, până când niciun părinte nu-și va mai îngropa copiii.
Garrett a îndurat 9 luni de chin, până când a pierdut lupta cu cancerul. În tot acest timp, nu și-a pierdut umorul și i-a tachinat pe doctori și asistente. Era mereu pus pe glume. Nimic nu dezarma mai mult o persoană decât replica lui ”ne vedem mai târziu, aligatorilor” (‘see ya later alligator’).
Ne vedem mai târziu!”
