Cercetătorii cred că au rezolvat enigma Mecanismului de la Antikythera, considerat primul calculator analogic
De la momentul în care a fost descoperit, în urmă cu peste un secol, Mecanismul de la Antikythera, un calculator astronomic rămas din lumea antică, remarcabil şi totodată derutant pentru cei care au încercat să-l înţeleagă, i-a uimit pe cercetători.
O echipă de cercetători de la University College London (UCL) a anunţat vineri, în revista Scientific Reports, că i-ar fi descifrat misterul, cel puţin parţial, relatează The Guardian şi UPI.
Dispozitivul acţionat manual, cu o vechime de circa 2.000 de ani, afişa mişcarea universului, trasând deplasarea celor cinci planete cunoscute la acea vreme, fazele lunii şi eclipsele solare şi lunare. Modul exact în care mecanismul reuşea să realizeze aceste performanţe s-a dovedit însă greu de desluşit.
Oamenii de ştiinţă de la UCL cred că au rezolvat - cel puţin parţial - misterul şi au început să reconstruiască dispozitivul, cu toate roţile sale dinţate, pentru a testa dacă teoria pe care au avansat-o funcţionează.
"Credem că reconstrucţia noastră se potriveşte cu toate dovezile pe care oamenii de ştiinţă le-au adunat din rămăşiţele existente până în prezent", a declarat Adam Wojcik, specialist în ştiinţa materialelor la UCL.
Alţi cercetători au încercat anterior să reconstruiască mecanismul, însă faptul că două treimi dintre piesele sale lipsesc a îngreunat descifrarea modului de funcţionare al acestuia.
Mecanismul, adesea descris drept primul calculator analogic din lume, a fost descoperit în anul 1901 de scufundătorii aflaţi în căutare de bureţi, printre obiectele aduse la suprafaţă de pe epava unei corăbii comerciale care s-a scufundat în largul insulei greceşti Antikythera. Se crede că ambarcaţiunea şi-a găsit sfârşitul într-o furtună în secolul I e.n. între Creta şi Peloponez, în timpul unei călătorii către Roma din Anatolia.
Fragmentele uzate din alamă corodată abia de au fost remarcat la început, însă decenii de activitate ştiinţifică au dezvăluit faptul că obiectul este o capodoperă a ingineriei mecanice.
Găsit într-o cutie de lemn cu o o înălţime de circa 30 de centimetri, mecanismul era acoperit cu inscripţii - un manual de utilizare încorporat - şi conţinea peste treizeci de roţi dinţate din bronz conectate la cadrane şi indicatoare. Întoarcerea mânerului declanşa mişcarea cerului, aşa cum era cunoscut la acea vreme de greci.
Michael Wright, fost curator de inginerie mecanică la Muzeul Ştiinţei din Londra, a pus cap la cap mare parte din mecanism şi a construit o replică funcţională. Însă, cercetătorii nu au reuşit niciodată să înţeleagă pe deplin modul de funcţionare al dispozitivului. Eforturile lor nu au fost ajutate de rămăşiţele care au supravieţuit sub forma a 82 de fragmente separate, reconstruirea mecanismului fiind astfel echivalentă cu rezolvarea unui puzzle 3D uzat din care cele mai multe piese lipsesc.
Cercetătorii de la UCL au descris în revista Scientific Reports modul în care, pe baza activităţii lui Wright şi a altor specialişti şi cu ajutorul inscripţiilor de pe mecanism şi a unei metode matematice descrisă de filosoful antic grec Parmenide, au reuşit să elaboreze noi aranjamente de piese care ar mişca planetele şi celelalte componente în modul corect. Soluţia permite ca aproape toate roţile dinţate ale mecanismului să se încadreze într-un spaţiu cu o adâncime de doar 25 de milimetri.
Potrivit echipei, mecanismul ar fi putut afişa mişcarea soarelui, a Lunii şi a planetelor Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn pe inele concentrice. Deoarece dispozitivul se baza pe ipoteza conform căreia soarele şi planetele se învârt în jurul Pământului, traiectoriile lor sunt mult mai dificil de reprodus cu roţi dinţate decât în situaţia soarele ar fi plasat în centru.
Cercetătorii cred că acest studiu îi aduce mai aproape de înţelegerea modului în care dispozitivul Antikythera afişa cerul, dar nu este clar dacă designul este corect sau dacă dispozitivul ar fi putut fi construit cu tehnici de fabricaţie antice, notează The Guardian. Inelele concentrice care alcătuiesc afişajul ar trebui să se rotească pe un set de axe imbricate, goale la interior, însă în lipsa unui strung cu care să fie modelat metalul nu este clar modul în care grecii antici au fabricat astfel de componente.
Fie că modelul funcţionează, fie că nu, misterele persistă. Nu se ştie clar dacă mecanismul Antikythera a fost o jucărie, un instrument educaţional sau dacă a servit altui scop. Iar în cazul în care grecii antici erau capabili să conceapă astfel de dispozitive mecanice, ce altceva au mai realizat datorită cunoştinţelor lor? Deşi metalul este preţios, "este ciudat că nu s-a găsit sau dezgropat nimic similar", a spus Wojcik. "Dacă au avut tehnologia pentru a realiza mecanismul Antikythera, de ce nu au extins această tehnologie pentru a concepe alte maşinării, cum ar fi ceasurile?", s-a întrebat specialistul.
